CSJ. Decizia nr. 2697/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2697/2003
Dosar nr. 1215/2002
Şedinţa publică din 19 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 28 martie 2002, la Curtea de Apel Craiova, M. Ş. a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 15 din 8 februarie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a susţinut că prin actul de control nu se ia împotriva sa o măsură concretă, ci numai s-a făcut o propunere a unor măsuri, cât timp, o dată respinsă contestaţia, şi actul rămâne „titlu executoriu".
Recurentul a mai solicitat trimiterea cauzei la Curtea Constituţională, pentru cercetarea neconstituţionalităţii art. 26 alin. (7) din OG nr. 119/1999, aşa cum a fost modificat prin OG nr. 72/2001, precum şi a art.40 alin. (2) din Partea a 10-a din Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 332/2000, întrucât i se îngrădeşte dreptul de apărare şi a contestaţiei împotriva unui act, ce-l găseşte răspunzător de anumite fapte financiare nedovedite.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt a formulat întâmpinare la recursul declarat, solicitând respingerea acestuia, întrucât în mod corect instanţa de fond a cerut respingerea ca inadmisibilă a acţiunii formulată de recurentul M.Ş., întrucât acesta nu avea calitatea de a contesta actul de control, potrivit OG nr. 119/1999, auditul intern fiind o activitate independentă, din structura unei instituţii publice, care constă în efectuarea de verificări, inspecţii şi analize ale sistemului propriu de control intern. Intimata a făcut expres precizarea că „ceea ce se controlează de inspecţia de audit Intern, este activitatea desfăşurată în instituţia publică, şi nu o anumită persoană individualizată".
Deci cel controlat, potrivit art. 26 alin. (7) din OG nr. 119/1999, este instituţia publică. Contestaţiile împotriva proceselor-verbale întocmite de Inspecţia de audit, se formulează de conducătorul instituţiei publice, iar nu de o persoană fizică din cadrul instituţiei (fie ca şi contabilul şef), în nume personal.
Mai mult, procesul-verbal al Inspecţiei de Audit nu face decât să constate săvârşirea anumitor abateri şi să propună măsuri de remediere, măsuri ce constituie atributul exclusiv al conducerii instituţiei publice.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiţie reţine că prin sentinţa din nr. 15 din 8 februarie 2002 a Curţii de Apel Craiova, s-a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul M.Ş., împotriva Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Olt, pentru anularea procesului-verbal din 12 octombrie 2001, încheiat de organele Inspecţiei de Audit Intern din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Olt.
De precizat că prin Decizia nr. 531 din 8 noiembrie 2001, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt a respins contestaţia formulată de M.Ş., ca inadmisibilă, întrucât contestatorul nu are calitatea de a ataca actul de control, acest drept revenind conform art. 26 alin. (7) din OG nr. 119/1999, privind auditul intern şi control financiar preventiv, revenind conducătorului instituţiei publice.
Instanţa a constat că actul de control atacat nu ia o măsură corectă împotriva reclamantului, făcând numai propuneri de remediere a deficienţelor constatate.
Mai mult, s-a precizat de instanţă că reclamantul în cauză va putea contesta eventualele măsuri dispuse de conducătorul unităţii, faţă de audit intern.
Analizându-se recursul declarat sub aspectul motivelor invocate în raport cu soluţia pronunţată în cauză, se constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică, astfel că recursul va fi respins.
Controlul de audit intern priveşte activitatea instituţiei, iar constatarea deficienţelor presupune prevederea măsurilor, pentru înlăturarea deficienţelor constatate.
Aceste propuneri nu înseamnă act administrativ individual pentru recurent, care să-i dea calitatea procesuală activă, conform art. 1 din Legea nr. 29/1990, să-l atace în contencios administrativ.
Cât timp nu s-a luat o măsură corectă de sancţionare a recurentului, ca persoană, nu se poate susţine că are posibilitatea legală de acţionare în contencios administrativ.
Practic, prin controlul de audit intern s-a stabilit că s-ar fi acordat drepturi salariale necuvenite, de 97.281.064 lei, iar recurentul, în calitate de contabil-şef, susţine că drepturile au fost acordate corect. Măsurile propuse de Inspecţia de audit nu s-au concretizat într-un act administrativ, care să-l nominalizeze pe recurent cu o sancţiune anume.
Aşa fiind, constatându-se că hotărârea atacată este legală şi temeinică, recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.Ş., împotriva sentinţei civile nr. 15 din 8 februarie2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2693/2003. Contencios. Anulare Hotarâre... | CSJ. Decizia nr. 2698/2003. Contencios. Refuz emitere decizie... → |
|---|
