CSJ. Decizia nr. 2698/2003. Contencios. Refuz emitere decizie (pensie). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2698/2003
Dosar nr. 1263/2002
Şedinţa publică din 19 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
T.I., în contradictoriu cu Ministerul de Interne, a solicitat obligarea acestuia să-i întocmească şi să-i emită Decizia de pensionare, conform art. 16 lit. a) din Legea nr. 164/2001.
Reclamantul a arătat că prin scrisoarea recomandată nr. 14402 din 17 septembrie 2001, a solicitat pârâtului să-i întocmească dosarul şi să emită decizie în temeiul art. 16 lit. a) din Legea nr. 164/2001, dar a primit un răspuns nefavorabil.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 278 din 21 decembrie 2001, a respins ca neîntemeiată acţiunea, reţinând că reclamantul nu poate beneficia de dispoziţiile Legii nr. 164/2001, întrucât este trecut în rezervă din 26 martie 1988.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, reclamantul a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi, în fond, admiterea acţiunii.
Se susţine că Legea nr. 164/2001 îi este aplicabilă, pentru că se referă la cadre militare, indiferent că se află în activitate, rezervă sau retragere. Instanţa trebuia să ceară de la Ministerul de Interne, Nota-raport comună nr. 103014/2001 a Direcţiei Management şi Resurse Umane, din care rezultă că toate cadrele militare care au lucrat în domeniul informativ-operativ, se încadrează în grupa I de muncă. Măsura dispusă, de respingere a cererii formulate, nu a avut în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 87/1999 privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor Decretului-lege nr. 68/1990 şi Decizia nr. 7/2002 a Curţii Constituţionale, privind Legea nr. 164/2001.
Recursul este nefondat.
Din actele de la dosar rezultă că reclamantul a împlinit vârsta de 52 de ani şi a activat ca ofiţer permanent, de la 19 august 1971 până la 26 martie 1988, când a fost trecut în rezervă. În perioada 1 septembrie 1968 – 19 august 1971, acesta a fost elev la şcoala militară de ofiţeri a Ministerului de Interne. Are, cumulat, o vechime de 19 ani şi 6 luni.
La data de 21 septembrie 2001, reclamantul s-a adresat serviciului de pensii din cadrul Ministerului de Interne cu adresa nr. 159781 şi a solicitat acestuia să-i întocmească dosarul şi să-i emită decizie în temeiul art. 16 lit. a) din Legea nr. 164/2001, dar a primit un răspuns nefavorabil.
În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cadrele militare care se află în una din situaţiile prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. b) sau care beneficiază de pensie de serviciu, anticipată ori anticipată parţială, la împlinirea vârstei de 50 de ani, bărbaţii şi 45 de ani, femeile, dacă şi-au desfăşurat activitatea în condiţii de muncă deosebite cel puţin 20 de ani consecutiv, din care cel puţin 10 ani efectiv ca militar.
Art. 13 din lege prevede că au dreptul la pensie de serviciu anticipată, cadrele militare în activitate care îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute la art. 12 lit. b) şi se află în una din cele două situaţii prevăzute la lit. a) şi b).
În cauză, reclamantul nu îndeplineşte această cerinţă, nu avea calitatea de cadru militar în activitate în momentul adoptării Legii nr. 164/2001, el fiind trecut în rezervă din data de 26 martie 1988.
Urmează, deci, ca apărarea formulată, că dispoziţiile Legii speciale îi sunt aplicabile, chiar dacă este trecut în rezervă, aceasta, în mod justificat, a fost înlăturată de instanţă.
Referirea recurentului-reclamant la dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 87/1999, nu poate fi primită, întrucât aceasta se referă la neconstituţionalitatea dispoziţiilor Decretului-lege nr. 68/1990, un decret de pensionare care nu îşi regăseşte aplicarea în cauză.
Este real că Legea nr. 164/2001 a fost atacată la Curtea Constituţională, iar aceasta, prin Decizia nr. 7 din 15 ianuarie 2002, a constatat că dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 164/2001 sunt neconstituţionale, dar aceasta se referă la împrejurarea că s-a dispus ca intrarea în vigoare a legii să fie de la 1 aprilie 2001, deşi publicarea legii se făcuse în Monitorul Oficial din 7 aprilie 2001 şi nu la alte aspecte de fond.
În consecinţă, având în vedere inexistenţa unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.I. împotriva sentinţei civile nr. 278 din 21 decembrie 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2697/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 2699/2003. Contencios → |
|---|
