CSJ. Decizia nr. 2699/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2699
Dosar nr. 2626/200.
Şedinţa publică din 19 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.C. E. S.A., sucursala de distribuţie Iaşi, a chemat în judecată Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, pentru a se dispune anularea în parte a deciziei nr. 206 din 6 martie 2002 şi suspendarea ei în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Reclamanta a arătat că, pârâta prin Decizia contestată a soluţionat greşit neînţelegerile ivite între ea, ca furnizor de energie electrică şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe „Sf. Spiridon", ca beneficiar, în sensul că l-a favorizat pe acesta din urmă, deşi este rău platnic.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, prin sentinţa nr. 775 din 5 septembrie 2002, a respins ca neîntemeiată acţiunea, reţinând că acţiunea formulată de reclamantă se bazează pe o premisă greşită, aceea că nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 326/2001, că nu i s-a vătămat nici un drept recunoscut de lege şi nu sunt întrunite nici cerinţele art. 9 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, pentru a se dispune suspendarea deciziei contestate.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, reclamanta a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond admiterea acţiunii.
Se susţine că, instanţa nu i-a pus în vedere necesitatea administrării de probe pentru a dovedi paguba iminentă şi arată că se impune suspendarea deciziei conform art. 9 din Legea contenciosului administrativ, Decizia fiind nelegală, ea nefiind un serviciu de gospodărie comunală.
Recursul este nefondat.
Prin Decizia nr. 206/2002 emisă de pârâtă, s-a prevăzut că, pentru termenul de plată al facturilor şi cuantumul penalităţilor de întârziere a plăţii se aplică prevederile art. 25 din Legea nr. 326/2001.
Reclamanta – recurentă, susţine că aceste prevederi nu-i sunt aplicabile, întrucât ea nu este serviciu public de gospodărire locală, nu este de utilitate locală ci naţională, nu este de interes local ci naţional, nu desfăşoară activităţi sub autoritatea administraţiei publice locale ci se află în subordinea Ministerului Industriei şi Resurselor şi nu se exercită controlul autorităţii lor de către administraţia locală.
Susţinerea recurentei în mod justificat nu a fost primită de instanţă, pentru că art. 25 din Legea nr. 326/2001 instituie modalităţile de plată, termenul de achitare a facturilor şi cuantumul penalităţilor de întârziere aplicabile persoanelor fizice şi juridice beneficiare ale serviciilor de gospodărire comunală şi persoanelor juridice consumatoare de energie electrică şi termică, gaze naturale şi combustibili.
Chiar dacă Legea nr. 326/2001 a fost modificată prin OUG nr. 9/2002 şi în prezent doar iluminatul public reprezintă un serviciu public de gospodărire comunală, art. 25 din Legea nr. 326/2001 nu a fost modificat, este aplicabil tuturor consumatorilor de energie electrică, pentru că nu distinge în raport de statul juridic al furnizorului, respectiv dacă este sau nu subordonat autorităţii administrative locale.
Faţă de cele arătate, justificat instanţa a reţinut că prin Decizia contestată nu i s-a încălcat reclamantei un drept legitim, nefiind întrunite cerinţele art. 3 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ. Nu poate fi primită nici cererea de suspendare formulată în baza art. 9 al aceluiaşi act, nefiind dovedite cerinţele legale, caz bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente.
Partea care face cererea are obligaţia de a dovedi acţiunea şi nu se poate reproşa instanţei lipsa de rol activ.
În consecinţă, soluţia instanţei este temeinică şi legală şi cum nu există motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.C. E. S.A., sucursala de distribuţie şi furnizare a energiei electrice Iaşi, împotriva sentinţei civile nr. 775 din 5 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 19 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2698/2003. Contencios. Refuz emitere decizie... | CSJ. Decizia nr. 27/2003. Contencios → |
|---|
