CSJ. Decizia nr. 2701/2003. Contencios. Anulare ordine emise de Secretariatul General al Camerei Deputatilor, recurs - la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2701/2003
Dosar nr. 3027/2002
Şedinţa publică din 19 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la 18 noiembrie 2002 şi înregistrată la Curtea Supremă de Justiţie la 21 noiembrie 2002, A.D. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 789 din 11 septembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii recurate.
În motivarea recursului, recurentul susţine că era îndreptăţit a formula acţiune, întrucât a lucrat în cadrul unei instituţii publice de peste 12 ani şi avea dreptul de a fi funcţionar public, conform Legii nr. 188/1999 şi pe de altă parte, avea dreptul universal al petiţionarului de a se adresa conducerii instituţiei publice pentru „repunerea în drepturile legitime" şi „eradicarea măsurilor retrograde aplicate în domeniul resurselor umane".
A mai susţinut recurentul că, în cauză, se evidenţiază o lipsă a calităţii procesuale pasive a Camerei Deputaţilor şi a calităţii secretariatului general, de reprezentat al acesteia.
A mai precizat recurentul că în cauză, calitate procesuală are Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, iar nu Camera Deputaţilor.
Cu privire la soluţionarea cererii de completare a sentinţei civile nr. 789 din 11 septembrie 2002, recurentul susţine că instanţa se află în situaţia prevăzută de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., respectiv a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Recurentul a considerat prin recursul declarat că, în mod eronat, instanţa de judecată a reţinut că anularea ordinelor Secretariatului General al Camerei Deputaţilor, emise sub nr. 493 din 22 iulie 1997, nr. 753 din 14 octombrie 1998, nr. 827 din 18 septembrie 2001 şi nr. 907 din 1 octombrie 2001, priveşte acte ce intră în categoria actelor administrative prevăzute de art. 2 lit. a) şi sunt „exceptate controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ".
Cât priveşte Secretariatul General al Camerei Deputaţilor a susţinut recurentul, fiind administratorul patrimoniului Camerei Deputaţilor, deciziile acestuia, consideră recurentul, pot fi atacate în contencios administrativ.
Din actele cauzei Curtea Supremă de Justiţie reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 789 din 11 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a admis excepţia inadmisibilităţii în baza art. 2 lit. a) din Legea nr. 29/1990 şi s-a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Prin încheierea din 23 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, s-a respins cererea reclamantului A.D., de completare a sentinţei civile nr. 789 din 11 septembrie 2002, pronunţată în dosarul nr. 1069/2002, privind faptul că instanţa a omis să se pronunţe asupra admisibilităţii cererii de chemare în judecată, raportat la prevederile Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici.
În cauză, A.D. a solicitat anularea ordinelor Secretariatului General al Camerei Deputaţilor nr. 493 din 22 iulie 1997, nr. 753 din 14 octombrie 1998, nr. 827 din 18 septembrie 2001 şi nr. 907 din 1 octombrie 2001, solicitând să se dispună declanşarea procedurilor de investigare şi amendare a acelor funcţionari publici, responsabili pentru gestionarea necorespunzătoare a resurselor umane şi repartizarea inechitabilă a resurselor financiare alocate prin bugetul de stat, pentru nerespectarea legislaţiei din domeniu, precum şi acordarea de daune morale şi materiale, ca urmare a încadrării incorecte. A mai susţinut reclamantul că nu i s-a răspuns la contestaţia din 1997.
Reclamantul-recurent şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 29/1990 şi a susţinut că începând cu decembrie 1996, până în 2001, s-au indicat şi întreprins măsuri sistematice împotriva sa, de înlăturare din diferite funcţii (director, Direcţia de contabilitate, consilier în cadrul Serviciului de gestionare a bunurilor, şef-serviciu din Serviciul de gestionare a bunurilor.
Pârâta, (Secretariatul General al Camerei Deputaţilor), autoritate publică, a depus întâmpinare şi, pe cale de excepţie, a solicitat respingerea acţiunii reclamantului, ca inadmisibilă, motivat de faptul că reclamantul nu este funcţionar public potrivit cerinţelor Legii nr. 188/1999, cât şi faţă de faptul că, deşi s-a invocat Legea nr. 29/1990 ca temei juridic al acţiunii, actele a căror anulare se cere, privesc statele de funcţii nominale ale Secretariatului General al Camerei Deputaţilor şi nu sunt cenzurabile în contencios administrativ, şi nici nu încalcă un drept prevăzut de lege al reclamantului.
Cât priveşte faptul că nu i s-a răspuns la contestaţia din 1997, privind nemulţumirea reclamantului faţă de forma organizatorică a serviciilor Camerei Deputaţilor, statele de funcţii, de atribuţiile diverselor compartimente, nu suntem în prezenţa unui refuz nejustificat de a rezolva cererea reclamantului referitor la un drept prevăzut de lege.
Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este legală şi temeinică.
Actele ce se solicită a fi anulate, sunt acte administrative de autoritate, emise în exercitarea atribuţiilor de către Secretariatul General al Camerei Deputaţilor – Parlamentul României şi nu pot fi cenzurate în temeiul art. 2 lit. a) din Legea nr. 29/1990.
Susţinerea reclamantul că aceste acte ar putea fi cenzurate în contencios administrativ, este nefondată, întrucât sunt acte ce privesc activitatea parlamentului şi sunt expres exceptate de la controlul judecătoresc, prin Legea nr. 29/1990.
De altfel, reclamantul nu este funcţionar public, neputând invoca dispoziţiile Legii nr. 188/1999, susţinerea sa că el avea dreptul să fie considerat funcţionar public, neputând fi avută în vedere, acesta nefiind încadrat ca funcţionar public, cu respectarea cerinţelor Legii nr. 188/1999.
Faptul că acţiunea reclamantului este inadmisibilă, acesta neavând calea legală de a ataca actele invocate, determină prin reţinerea ca inadmisibilă a cererii sale, inutilitatea analizării susţinerilor din cererea de recurs.
Cât priveşte cererea de completare a sentinţei pronunţate, în cauză, privind admisibilitatea cererii de chemare în judecată, raportat la prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în mod corect instanţa de fond a pronunţat respingerea ca nefondată, cât timp actele ce se cer a fi anulate, fac parte din categoria prevăzută de art. 2 lit. a) din Legea nr. 29/1990, fiind exceptate de la controlul judecătoresc.
Completarea motivării în drept a cererii de chemare în judecată, cu invocarea Legii nr. 188/1999, priveşte aceiaşi cerere de chemare în judecată care s-a respins prin admiterea excepţiei de inadmisibilitate a cererii.
De altfel şi completarea cererii de chemare în judecată nu se poate face oricând, ci numai în condiţiile art. 114 C. proc. civ.
Constatându-se, deci, că recursul este neîntemeiat, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, cererea de recurs va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.D. împotriva sentinţei civile nr. 789 din 11 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 270/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 2706/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.P.si... → |
|---|
