CSJ. Decizia nr. 2712/2003. Contencios. Recurs refuz solutionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2712/2003
Dosar nr. 726/2002
Şedinţa publică din 19 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
O.E.L., în contradictoriu cu Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Vâlcea – Oficiul de Pensii, în prezent Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea, a solicitat obligarea pârâtei să-i soluţioneze cererea pe care i-a înaintat-o la 29 noiembrie 2000, cu scrisoarea recomandată nr. 4007 şi să-i plătească daune conform art. 16 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a cerut pârâtei să-i trimită pensiile restante, cuvenite pentru lunile noiembrie şi decembrie 1997, ianuarie şi octombrie 1998, mai şi septembrie 1999, prin mandat poştal obişnuit în care, la rubrica „loc pentru corespondenţă", să-i dea explicaţiile necesare privind cuantumul pensiei pentru fiecare lună menţionată, dar pârâta nu i-a soluţionat cererea.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 182/F-C din 3 decembrie 2001, a respins ca nefondată acţiunea, reţinând că nu sunt întrunite cerinţele Legii nr. 29/1990, încălcarea unui drept recunoscut de lege.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, reclamanta a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi admiterea acţiunii.
Se susţine că pârâta a depus tardiv întâmpinarea, astfel că aceasta a fost decăzută din dreptul de a depune probe, greşit instanţa şi-a motivat soluţia pe ele şi a omis să se pronunţe cu privire la primul capăt de cerere.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1141 alin. (2) C. proc. civ., pârâtul are obligaţia să depună la dosar întâmpinare, cu cel mai târziu 5 zile înaintea termenului stabilit pentru judecată.
În speţă, acest termen nu a fost respectat conform art. 118 alin. (2) C. proc. civ., nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage numai decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.
În speţă, prin întâmpinare nu s-au propus probe, ci s-a formulat apărare de fondul cauzei, drept din care legea nu l-a decăzut.
În consecinţă, primul motiv de recurs este neîntemeiat, soluţia pronunţată neîntemeindu-se pe probe aduse printr-o întâmpinare depusă tardiv.
Reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la expedierea pensiei ce i se cuvine pe lunile în litigiu, prin mandat poştal obişnuit cu explicaţii detailate care să se facă la rubrica „loc pentru corespondenţă", arătând că refuzul de a-i satisface această cerere, este nejustificat.
Instanţa, în mod legal, a reţinut că cererea este neîntemeiată, întrucât reclamanta nu are un drept recunoscut de lege, astfel că refuzul pârâtei este justificat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, în vigoare la data introducerii acţiunii, pensia se depune la Casa de Economii şi Consemnaţiuni pe numele beneficiarului, iar Normele metodologice privind planificarea, finanţarea şi plata pensiilor prevăd ca lunar, Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale emite cupoanele de pensii (în care apar datele pretinse de reclamantă), care sunt preluate de Poşta Română şi le distribuie pensionarilor.
De aici, rezultă, aşa cum bine a reţinut instanţa, că nu pârâta face plata pensiei către reclamantă şi că nici o dispoziţie legală nu o obligă să expedieze pensionarilor drepturile cuvenite în modalitatea solicitată de reclamantă.
Urmează, deci, a se reţine că nici motivul de recurs privind omisiunea pronunţării cu privire la primul capăt de cerere, nu poate fi primit, fiind neîntemeiat.
Având în vedere inexistenţa unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recursul va respins ca nefondat în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de O.E.L. împotriva sentinţei civile nr. 182/F-C din 3 decembrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 271/2003. Contencios. Recurs anulare decizie... | CSJ. Decizia nr. 2716/2003. Contencios → |
|---|
