CSJ. Decizia nr. 2971/2003. Contencios. Conflict negativ de competenta (anulare adresa D.R.V.I.Iasi si decizie D.G.F.P. Neamt). Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2971/2003
Dosar nr. 2193/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 septembrie 2002, la Tribunalul Neamţ, reclamantul G.M. a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Iaşi, solicitând anularea deciziei nr. 11758 din 10 iulie 2002, prin care s-a refuzat acceptarea certificatului de origine EUR 1 şi D 289732 pentru autoturismul importat din Germania, obligarea pârâtei să-i acorde preferinţele tarifare prevăzute de lege pentru importul efectuat şi să-i restituie drepturile de import, achitate cu chitanţa nr. 34 din 5 februarie 2002.
Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială, excepţie care a fost admisă şi prin sentinţa civilă nr. 108/CA din 21 octombrie 2002, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Neamţ, ca organ administrativ-jurisdicţional, motivându-se că cererea reclamantului trebuie soluţionată în procedura prevăzută de OUG nr. 13/2001, reţinând că prin Decizia nr. 1322 din 28 august 2002, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ a stabilit că nu sunt aplicabile prevederile OUG nr. 13/2001 şi a declinat în favoarea Tribunalului Neamţ, competenţa de a soluţiona contestaţia reclamantului. Tribunalul Neamţ a contestat existenţa unui conflict negativ de competenţă, pentru rezolvarea căruia, a trimis dosarul la Curtea de Apel Bacău.
Prin sentinţa civilă nr. 124 din 20 noiembrie 2002, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Neamţ, reţinând că această instanţă este competentă material, potrivit art 2 lit. c) C. proc. civ., să se pronunţe asupra acţiunii formulate de reclamant în baza art. 1 din Legea nr. 29/1990. De asemenea, s-a reţinut că pentru cererea reclamantului, de restituire a drepturilor de import, nu trebuie urmată procedura specială reglementată prin OUG nr. 13/2001, dat fiind că în cauză nu s-a contestat un act de control emis de Ministerul Finanţelor cu privire la datoria vamală, în sumă de 45.589.300 lei.
Învestit să judece fondul pricinii, Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, a invocat, din nou, excepţia de necompetenţă materială şi prin sentinţa civilă nr. 27/CA din 25 februarie 2003, a admis excepţia şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bacău, cu motivarea că actele contestate de reclamant au fost emise de Direcţia Generală a Vămilor, iar direcţia regională chemată în judecată a întocmit actele numai în baza mandatului primit de la autoritatea centrală, astfel încât sunt incidente dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., privind competenţa curţilor de apel de a judeca în primă instanţă procesele de contencios administrativ, care au ca obiect acte ale autorităţilor şi instituţiilor centrale.
Prin sentinţa civilă nr. 49 din 13 mai 2003, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Neamţ şi pentru rezolvarea conflictului de competenţă ivit, a trimis dosarul la Curtea Supremă de Justiţie.
Hotărând astfel, Curtea de Apel Bacău a reţinut că adresa nr. 11758 din 10 iulie 2002, emisă de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Iaşi, ca act administrativ contestat de reclamant, intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din OUG nr. 13/2001, deoarece este „o măsură dispusă de organele Ministerului Finanţelor Publice, abilitate să efectueze acte de control" şi vizează obligaţii vamale. Faţă de procedura specială prevăzută în OUG nr. 13/2001, Curtea de Apel Bacău a avut în vedere că pentru stabilirea competenţei este determinant criteriul valoric cu privire la obligaţiile contestate, iar nu autoritatea emitentă a actului de control.
Soluţionând prezentul conflict negativ de competenţă, ivit în condiţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Curtea va stabili competenţa în favoarea Tribunalului Neamţ, pentru următoarele considerente:
Reclamantul G.M. a contestat adresa nr. 11758 din 10 iulie 2002 întocmită de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Iaşi către Biroul Vamal de Control şi Vămuire la Interior Piatra Neamţ şi comunicată reclamantului cu adresa nr. 6421 din 18 iulie 2002, potrivit căreia Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Iaşi nu a acceptat certificatul EUR 1 şi D 289732 din 8 mai 2002 pentru a fi transmis administraţiei vamale germane în vederea efectuării unui control ulterior, în scopul acordării regimului tarifar preferenţial.
Faţă de acest obiect al acţiunii, aşa după cum s-a reţinut şi în regulatorul de competenţă, soluţionat de Curtea de Apel Bacău, prin sentinţa civilă nr. 124 din 20 noiembrie 2002, nu sunt aplicabile prevederile OUG nr. 13/2001, care reglementează procedura specială de contestare a măsurilor luate prin acte de control sau de impunere, de către organele Ministerului Finanţelor Publice.
Actul atacat în cauză, adresa nr. 11758 din 10 iulie 2002, cuprinde refuzul Direcţiei Regionale Vamale Interjudeţene Iaşi, ca serviciu public descentralizat al Direcţiei Generale a Vămilor, de a acorda reclamantului regimul tarifar preferenţial şi de a-i restitui drepturile de import achitate pentru operaţiunea de import efectuată.
În consecinţă, reclamantul a contestat în condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990, un act administrativ de autoritate, prin care s-a refuzat acordarea unui drept recunoscut de lege, iar restituirea sumei de 45.589.300 lei, reprezintă o cerere accesorie, asupra căreia instanţa de contencios administrativ va decide, conform art. 1 şi art. 11 din legea sus-menţionată, în cazul anulării parţiale sau totale a actului dedus judecăţii.
Pentru considerentele care au fost expuse cu privire la obiectul şi cauza litigiului, precum şi cu privire la autoritatea administrativă emitentă a actului contestat de reclamant, Curtea va aplica normele de competenţă materială prevăzute pentru litigiile de contencios administrativ în art. 2 alin. (1) pct. c) C. proc. civ. şi va stabili că Tribunalul Neamţ este competent să judece pricina în primă instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe G.M., Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Neamţ, Direcţia Generală a Vămilor, Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Iaşi şi Biroul Vamal Piatra Neamţ, în favoarea Tribunalului Neamţ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2970/2003. Contencios. Conflict negativ de... | CSJ. Decizia nr. 2976/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
