CSJ. Decizia nr. 2976/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2976/2003
Dosar nr. 2378/2002
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 10 din 25 ianuarie 2002, Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi a judeţului Dâmboviţa a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul E.G., împotriva deciziei de imputare nr. 263 din 15 mai 2000 emisă de intimata Direcţia Silvică Târgovişte şi a redus suma imputată contestatorului de la 59.567.176 lei la 50.129.857 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Colegiul jurisdicţional a constatat pe baza probelor administrate că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii materiale a contestatorului care, în calitate de pădurar la Ocolul Silvic Moreni, nu şi-a îndeplinit obligaţiile de serviciu, încălcând prevederile art. 12 lit. c) şi e) din Regulamentul de pază aprobat prin Ordinul nr. 15/1998 al Ministerului Silviculturii şi a cauzat o pagubă în valoare de 50.129.857 lei, reprezentând material lemnos nejustificat. Diminuarea prejudiciului s-a dispus prin considerarea şi scăderea din gestiune a sumei de 9.437.319 lei, reprezentând riscul normal al serviciului.
Recursul jurisdicţional declarat împotriva acestei sentinţe de contestatorul E.G. a fost respins prin Decizia nr. 183 din 23 aprilie 2002, pronunţată de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi.
Instanţa de recurs jurisdicţional a înlăturat apărările formulate de contestator, reţinând că a fost dovedită fapta ilicită a acestuia care, prin nerespectarea atribuţiilor de serviciu, a produs prejudiciul constatat prin Nota înregistrată sub nr. 3852 din 27 aprilie 2000 la direcţia intimată. Susţinerile contestatorului privind faptele culpabile ale intimatei au fost apreciate ca neîntemeiate, cu motivarea că, la data de 5 februarie 2000, la nivelul Ocolului Silvic Moreni au fost luate măsurile necesare pentru asigurarea pazei şi încredinţarea cantonului silvic pădurarilor cu responsabilităţi în parcelele vecine, precum şi faptul că, la momentul predării gestiunii către ceilalţi pădurari, s-a constatat paguba pentru care s-a întocmit Decizia de imputare.
Împotriva deciziei nr. 183 din 23 aprilie 2002 şi în baza art. 82 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată, a declarat recurs contestatorul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Colegiul jurisdicţional.
Recurentul a susţinut că instanţele Curţii de Conturi au avut în vedere o situaţie de fapt neconformă probelor administrate şi din care rezulta că a fost internat într-o clinică de specialitate la 31 ianuarie 2000, că la data de 5 februarie 2000 Ocolul Silvic Moreni nu a predat cantonul pădurarilor cu responsabilităţi în parcelele vecine şi că, în realitate, până la data de 30 martie 2000, cantonul nr. 4 Ciocoieşti nu a fost în paza juridică a nici unui pădurar. Fără a contesta existenţa unei pagube evaluate la 50.129.857 lei, recurentul a arătat că aceasta s-a produs în perioada 5 februarie 2000 – 31 martie 2000 şi este consecinţa activităţii culpabile a organelor de conducere din Ocolul Silvic Moreni care, contrar prevederilor art. 11 alin. (2) din Ordinul nr. 15/1988 al Ministrului Silviculturii, nu au predat cantonul pădurarilor cu responsabilităţi din parcelele vecine.
Hotărârea instanţei de recurs jurisdicţional a fost, de asemenea, criticată pentru omisiunea de a se pronunţa asupra unor dovezi care erau hotărâtoare în judecarea pricinii. În acest sens, recurentul a arătat că în nota de constatare nr. 690 din 31 martie 2000 s-a recunoscut de către tehnicianul P.N. că în cantonul nr. 4 Ciocoieşti au existat mai multe contravenţii, dar nu s-a solicitat depunerea proceselor-verbale şi a condicii de serviciu, conform art. 12 lit. d) din Regulamentul pentru paza fondului forestier.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de casare invocate şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Prin Decizia de imputare nr. 263 din 15 mai 2000 emisă de Direcţia Silvică Târgovişte, recurentul a fost obligat să plătească suma de 59.567.176 lei pentru prejudiciul produs în anul 1999, reprezentând contravaloarea unui număr de 1.457 cioate nejustificate – 35.162.537 lei şi contravaloarea lipsurilor de masă lemnoasă din 4 partizi gestionate de recurent – 22.672.110 lei.
Actul de imputare s-a întocmit pe baza proceselor-verbale nr. 3.849 şi nr. 3.851 din 27 aprilie 2000 încheiate de P.N., în calitate de tehnician de pază şi protecţie la Ocolul Silvic Moreni.
Instanţele Curţii de Conturi au menţinut Decizia de imputare pentru suma de 50.129.857 lei, reţinând că în limita acestei sume sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii materiale a recurentului, în calitatea sa de pădurar la cantonul silvic nr. 4 Ciocoieşti, judeţul Dâmboviţa.
Hotărârile pronunţate în acest sens de instanţele Curţii de Conturi sunt nelegale şi netemeinice, urmând a fi casate, întrucât nu au fost analizate toate apărările formulate de părţi, probele administrate şi dispoziţiile legale avute în vedere la întocmirea deciziei de imputare.
Astfel, faţă de prevederile art. 108 alin. (1) C. muncii şi art. 22 din Regulamentul pentru paza fondului forestier, aprobat prin Ordinul nr. 15/1988 al Ministerului Silviculturii, se constată că în cauză nu s-a stabilit cu certitudine dacă în patrimoniul intimatei s-a produs o pagubă datorată neîndeplinirii de către recurent a atribuţiilor de serviciu, data la care s-a produs prejudiciul, data la care a fost constatat şi în ce cuantum, precum şi modul în care s-a determinat suma imputată.
Decizia de imputare a fost emisă pentru suma de 59.567.176 lei, sumă care nu corespunde valorii însumate a celor două pagube reţinute de intimată: 35.162.537 lei, contravaloarea unui număr de 1.457. cioate şi respectiv, 22.672.110 lei, contravaloarea lipsurilor de masă lemnoasă.
Instanţa de recurs jurisdicţional a înlăturat această neconcordanţă, apreciind fără temei că este rezultatul unei erori materiale, fără a observa că suma de 59.567.176 lei a fost precizată şi constatată ca valoare a pagubei în notele scrise depuse de intimată la 18 septembrie 2001, în cel de-al doilea raport de expertiză şi în hotărârea Colegiului jurisdicţional Dâmboviţa.
Hotărârile pronunţate de instanţele Curţii de Conturi au constatat existenţa pagubei efective pe baza înscrisurilor depuse de intimată şi a concluziilor celui de-al doilea raport de expertiză efectuat în cauză, dar nu cuprind considerentele de fapt şi de drept pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului şi concluziile primului raport de expertiză.
Astfel, în primul raport de expertiză, după verificarea efectuată pe teren, s-a reţinut că nu există prejudiciul în sumă de 22.690.110 lei, calculat pentru nerealizarea masei lemnoase, întrucât această sumă a fost justificată prin conţinutul actelor de punere în valoare; de asemenea, s-a reţinut că prejudiciul real pentru un număr de 325 cioate nejustificate este de numai 2.925.462 lei, în răspunderea solidară a contestatorului şi a conducerii Ocolului Silvic Moreni, care nu a predat cantonul nr. 4 Ciocoieşti în paza pădurarilor din cantoanele învecinate în perioada 31 ianuarie – 20 martie 2000.
Toate aceste concluzii nu au fost avute în vedere de instanţele Curţii de Conturi, care şi-au însuşit şi au motivat soluţiile pronunţate numai pe cel de-al doilea raport de expertiză. Instanţele Curţii de Conturi nu au procedat la verificarea concluziilor din cel de-al doilea raport de expertiză, deşi acesta s-a efectuat numai pe baza înscrisurilor prezentate de intimată şi nu s-a explicat dacă, în lipsa stocurilor de masă lemnoasă, au fost avute în vedere documentele din evidenţa contabilă a ocolului silvic şi actele de punere în valoare a materialului lemnos. De asemenea, în cea de-a doua expertiză, nu s-a motivat concluzia privind prejudiciul pentru suma de 36.875.066 lei, contravaloarea cioatelor nejustificate, deşi această sumă este superioară celei din Decizia de imputare, nu s-a stabilit vechimea cioatelor nejustificate pentru a se verifica dacă paguba efectivă s-a produs în anul 1999, cum s-a menţionat în actul de imputare; referitor la cuantumul prejudiciului, se constată că nu există un calcul al sumei imputate şi nu se poate stabili valoarea avută în vedere la data emiterii deciziei de imputare, dacă a fost scăzut un prejudiciu de exploatare (arbori rupţi accidental cu ocazia exploatării unei partizi) şi în ce sumă.
Instanţele Curţii de Conturi nu au reţinut că şi, potrivit celei de-a doua expertize, prejudiciul constatat la 29 ianuarie 2000 a fost de numai 1.712.529 lei, singura sumă pentru care în procesul-verbal nr. 3849 din 27 aprilie 2000 s-a propus emiterea deciziei de imputare şi pentru care s-a primit la 10 mai 2000 avizul Oficiului juridic al direcţiei intimate.
Faţă de contradicţiile existente între concluziile celor două expertize, instanţele Curţii de Conturi nu au dispus efectuarea unui alt raport de expertiză sau depunerea altor înscrisuri relevante pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt, cum sunt actele de control întocmite la cantonul gestionat de recurent în anul 1999, când s-a reţinut a fi fost produsă paguba, procesele-verbale de inventariere a masei lemnoase, procesele-verbale de contravenţii pentru cantonul respectiv, originalul declaraţiei dată la 29 ianuarie 2000 de A.I., pentru a se verifica dacă a fost sancţionat pentru tăierea ilegală de arbori.
Administrarea de noi probe era necesară şi pentru verificarea apărărilor contestatorului privind compunerea nelegală a comisiei care a efectuat inspecţia de fond pentru predarea cantonului şi data efectivă la care a avut loc predarea-primirea acestui canton. Instanţele Curţii de Conturi nu s-au pronunţat motivat asupra acestor apărări şi nu s-a stabilit dacă au fost respectate de către intimată dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi art. 11 alin. final din Regulamentul pentru paza fondului forestier, potrivit cărora inspecţia de fond pentru predarea-primirea cantonului silvic se efectuează de către şeful ocolului silvic sau împuternicitul său, cu participarea obligatorie a şefului de district, iar în situaţii deosebite, cum este cazul internării contestatorului în spital, predarea-primirea cantonului începe în maximum 24 ore de la data la care se impune acest lucru.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite recursul declarat de contestatorul E.G., va casa atât Decizia nr. 183 din 23 aprilie 2002, cât şi sentinţa nr. 10 din 25 ianuarie 2002 şi se va trimite cauza spre rejudecare la Colegiul jurisdicţional Dâmboviţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de E.G. împotriva deciziei nr. 183 din 23 aprilie 2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională.
Casează decizi atacată şi sentinţa nr. 10 din 25 ianuarie 2002 a Colegiului jurisdicţional Dâmboviţa şi trimite cauza spre rejudecare la acelaşi colegiu.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2971/2003. Contencios. Conflict negativ de... | CSJ. Decizia nr. 2977/2003. Contencios. Anulare proces-verbal.... → |
|---|
