CSJ. Decizia nr. 3166/2003. Contencios. Anulare act administrativ (adresa). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3166/2003
Dosar nr. 146/2003
Şedinţa publică din 14 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la 14 august 2002 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamantul A.S. a chemat în judecată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, solicitând anularea actului administrativ, adresa nr. 9892 din 16 iulie 2002, prin care i se refuză realizarea dreptului său de predare a bunurilor înscrise în raportul de expertiză, care a stat la baza licitaţiei organizată de pârât.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că urmare a unui anunţ publicitar al Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare, prin care s-au pus în vânzare bunurile ce aparţineau debitoarei sale S. SA Cheia, judeţul Prahova, s-a prezentat la licitaţia organizată la data de 18 iulie 2001, câştigând licitaţia pentru bunurile denumite generic „alte bunuri" aparţinând Complexului Hotelier S. Cheia.
La data de 20 iulie 2001 a achitat integral preţul de adjudecare, de 50.668 dolari SUA, iar la data de 28 iulie 2001 pârâta i-a eliberat titlul de proprietate, procesul-verbal de licitaţie.
A precizat că pârâta a refuzat să pună la dispoziţie anexa la raportul de evaluare cuprinzând coeficientul de depreciere, exploatare etc., a bunurilor care au constituit obiectul licitaţiei. În urma reiterării cererii a primit raportul de evaluare trunchiat, cuprinzând doar denumirea bunurilor şi cantitatea acestora. Prin procesul-verbal de licitaţie, care este titlul său de proprietate, s-a prevăzut obligativitatea pârâtei şi a custodelui C.N. să-i pună la dispoziţie bunurile.
În mod repetat a încercat să intre în posesia bunurilor, proprietatea sa, susţine reclamantul prin împuternicitul său şi abia la 5 noiembrie 2001 a reuşit recuperarea unei părţi din bunuri şi s-a încheiat un proces-verbal (anexa 14).
Celelalte bunuri au fost exploatate necorespunzător de fostul proprietar, iar la data de 14 mai 2002, din suma pretinsă de el de 21.066,13 dolari SUA, i s-a achitat doar suma de 3172,14 dolari SUA (adresa nr. 6669 din 14 mai 2002).
Contestând această măsură, a primit răspuns cu adresa nr. 9892 din 16 iulie 2002, prin care se încalcă dreptul său de proprietate.
În finalul acţiunii, reclamantul a solicitat restituirea în natură a tuturor bunurilor înscrise în lista obiectelor de inventar şi alte bunuri, care a stat la baza licitaţiei şi adjudecării, obligarea pârâtei plata sumei de 10.480,25 dolari SUA, precum şi daune directe de 10.000 dolari SUA, rezultate din lipsa de folosinţă a bunurilor pe perioada iulie 2001 – iulie 2002, obligarea pârâtei la predarea tuturor bunurilor, chiar dacă o parte sunt fără valoare. Până la data redării ultimului bun, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la daune cominatorii de 50 milioane lei pe zi de întârziere.
S-au mai cerut şi daune morale de 100.000 dolari SUA, pentru repararea ofensei şi ameninţările nelegale aduse prin actul atacat.
Cauza a fost scoasă de pe rolul secţiei comerciale a Curţii de Apel Bucureşti, prin încheierea de şedinţă din data de 27 august 2002, fiind înregistrată la această secţie la data de 5 septembrie 2002.
La data de 16 octombrie 2002, reclamantul a depus o precizare a acţiunii, arătând că solicită anularea actului nr. 9892/2002 şi că cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, constatând refuzul nejustificat al pârâtei de a-i rezolva cererea.
Şi-a menţinut capetele de cerere, privind obligarea pârâtei la plata daunelor de 10.000 dolari SUA şi la plata sumei de 10.480,25 dolari SUA, precum şi la daune morale de 100.000 dolari SUA.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1069 din 7 noiembrie 2002, a respins ca nefondată acţiunea precizată, formulată de A.S.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că predarea–primirea bunurilor adjudecate de către reclamant, s-a încheiat la data de 5 noiembrie 2001, conform procesului-verbal de predare–primire.
În privinţa bunurilor constatate lipsă, pârâta a stabilit valoarea lor la 3172,14 dolari SUA, sumă ce a fost virată în contul reclamantului, iar bunurile de la poziţiile 105, 108, 109 şi 118, cu un gabarit mare, nu au putut fi încărcate în tir, rămânând la dispoziţia adjudecătorului, până la data când vor fi luate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A.S., prin împuternicit, criticând sentinţa ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond greşit a reţinut că este vorba de un refuz nejustificat de a-i rezolva cererea, întrucât pârâta a dat un răspuns prin adresa nr. 9892/2002, dar că prin acest răspuns, nu dă curs solicitărilor sale.
A mai precizat că adresa nr. 9892/2002 este nelegală, atât prin faptul că nu rezolvă o situaţie pe care pârâta a creat-o, cât şi prin faptul că i-a încasat banii integral şi nu-i respectă dreptul de a primi bunurile pe car, în contextul unei proceduri administrative, i le-a vândut.
Totodată, a susţinut că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare îşi declină orice responsabilitate din raporturile sale de custodie, cu persoana căreia prin voinţa sa păstrează bunurile şi nu a reclamat nici un fel de abuz de încredere ori gestiune frauduloasă a custodelui său.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat.
În principal, obiectul acţiunii reclamantului A.S. îl constituie anularea adresei Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare nr. 9892/2002.
Prin această adresă, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare comunică reclamantului că predarea-primirea bunurilor, adjudecate la licitaţia publică din 18 iulie 2001, s-a încheiat la 15 noiembrie 2001 şi că nu răspunde pentru eventualele pierderi suferite, ca urmare a refuzului de ridicare a bunurilor adjudecate.
Anexat adresei i-au fost comunicate şase anexe cu situaţia bunurilor adjudecate.
În cauză, litigiul s-a creat ca urmare a faptului că reclamantul a participat la licitaţia organizată la data de 18 iulie 2001 de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, pentru vânzarea silită a unor active ce aparţineau SC S. SA, bunuri de inventar gospodăresc şi dotări.
Reclamantul a câştigat licitaţia şi s-a încheiat procesul-verbal de licitaţie nr. 221 din 18 iulie, 2001 care constituie titlul de proprietate al acestuia.
Predarea-primirea bunurilor s-a desfăşurat în trei etape, respectiv în data de 15 octombrie 2001, 29 octombrie 2001 şi 5 noiembrie 2001.
În privinţa bunurilor constatate lipsă, pârâta a stabilit valoarea lor la 3172,14 dolari SUA, sumă ce a fost virată în contul reclamantului.
La data de 15 noiembrie 2002, când s-au predat ultimele bunuri reclamantului şi s-a încheiat proces-verbal, s-au precizat bunurile predate, iar în legătură cu bunurile de la poziţiile 105, 108, 109, 118, s-a menţionat că având gabarit mare nu au putut fi încărcate în TIR, rămânând la dispoziţia adjudecătorului, până la data când vor fi luate.
Se constată, aşadar, că răspunsul Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare, comunicat cu adresa nr. 9892/2002, este în concordanţă cu procesele-verbale întocmite între părţi cu ocazia predării-primirii bunurilor licitate.
Astfel că instanţa nu poate reţine incidenţa, în cauză, a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, întrucât reclamantul nu a fost vătămat în drepturile sale prin adresa a cărei anulare o solicită.
De altfel, criticile recurentului vizează în principal aspectul comercial al afacerii care excede competenţei de soluţionare a instanţei de contencios.
Pentru aceste considerente şi cum în cauză nu se constată nici motive de casare de ordine publică, se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de la A.S. împotriva sentinţei civile nr. 1069 din 7 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3164/2003. Contencios. Anulare decizie M.F. si... | CSJ. Decizia nr. 317/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... → |
|---|
