CSJ. Decizia nr. 3197/2003. Contencios. Refuz aprobare stabilire a domiciliului în România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3197/2003
Dosar nr. 1872/2003
Şedinţa publică din 14 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 17 februarie 2003, reclamantul A.M. a chemat în judecată Ministerul de Interne – Direcţia pentru Străini şi Probleme de Migrări, solicitând ca pe baza probelor ce se vor administra să se dispună stabilirea domiciliului său în România.
În motivarea acţiunii sale reclamantul a arătat că, deşi a venit în România în anul 1991 şi de la data de 26 iulie 1999 până la 4 aprilie 2003 i s-a prelungit viza de şedere în România şi îndeplineşte condiţiile legale pentru a i se stabili domiciliul în această ţară, totuşi, autorităţile române, în mod nejustificat, nu i-au soluţionat favorabil cererea formulată în acest sens, cerere căreia i-a adăugat şi documentele necesare prevăzute de lege. Totodată, reclamantul a arătat că răspunsul nefavorabil din 1 februarie 2003 îl consideră nejustificat şi în raport cu următoarele aspecte: cunoaşte şi vorbeşte limba română, posedă locuinţă proprietate personală decentă, este asociat majoritar la SC G.F. SRL, unde desfăşoară activităţi producătoare de profit.
A mai arătat că, deşi profitul obţinut l-a reinvestit pentru obţinerea unor viitoare activităţi rentabile, motiv pentru care profitul din 2002 a fost mai mic decât cel din anul 2001, totuşi această împrejurare a dus la convingerea eronată a autorităţilor române că nu îndeplineşte criteriile necesare pentru stabilirea domiciliului. În plus, reclamantul a susţinut că pe toată durata şederii sale în România a plătit cu regularitate taxe vamale, accize şi T.V.A., precum şi celelalte taxe şi impozite.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 289 din 5 martie 2003, a admis excepţia neîndeplinirii procedurii reclamaţiei administrative prealabile prevăzută de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 şi a respins acţiunea reclamantului ca prematur formulată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pe de o parte, recurentul-reclamant susţine că, în mod greşit, s-a reţinut aplicabilitatea în cauză a OG nr. 194/2002, iar, pe de altă parte, că situaţia de fapt a fost greşit reţinută, în principal cu privire la datarea adresei nr. 407962/SC/II cu 9 ianuarie 2003 şi nu cum s-a reţinut, 9 februarie 2003, precum şi la faptul că, deşi cererea sa a fost depusă la sediul pârâtei la data de 30 august 2002, refuzul nejustificat a fost emis la 9 ianuarie 2003 când nu intrase în vigoare noua reglementare.
Examinând sentinţa atacată în raport cu toate criticile formulate, cu probele administrate în cauză şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii se constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Este cunoscut că O.U.G .nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România (M. Of., nr. 955/27.12.2002) a intrat în vigoare la 30 de zile de la data publicării, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 136 alin. (3) din această ordonanţă toate situaţiile aflate în curs de rezolvare la data intrării în vigoare a acesteia vor fi soluţionate în conformitate cu acest act normativ.
În speţă, instanţa de fond a reţinut că actul atacat a fost emis la 9 februarie 2003 şi a pronunţat sentinţa raportându-se la această dată atât cu privire la textul legal aplicabil, cât şi cu privire la calculul termenelor. Se constată însă, pe de o parte, că din înscrisul depus la dosar nu rezultă cu certitudine dacă acesta a fost emis la 9 ianuarie 2003 sau la 9 februarie 2003. Pe de altă parte, se constată că atât recurentul-reclamant, cât şi intimata-pârâtă au o poziţie oscilantă cu privire la acest termen.
Avându-se în vedere aceste susţineri contradictorii, cât şi faptul că în actul atacat se face menţiunea că cererea recurentului-reclamant a fost respinsă în temeiul art. 35 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 36 din HG nr. 476/2001, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 123/2001 se impune a se verifica, prin administrarea unor noi probe, data exactă a emiterii acestui act în vederea stabilirii actului normativ aplicabil, aceasta cu atât mai mult cu cât procedura de respingere a cererilor de stabilire a domiciliului, precum şi procedura de atac a actelor de respingere este reglementată diferit de Legea nr. 123/2001 şi OUGnr. 194/2002.
Prin urmare, se va admite recursul declarat în cauză, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.M. împotriva sentinţei civile nr. 289 din 5 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3196/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 3199/2003. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
