CSJ. Decizia nr. 3201/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3201/200.
Dosar nr. 1904/2002
Şedinţa publică din 14 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 27 decembrie 2001, SC P. SA Suplacu de Barcău a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Bihor, să se dispună anularea deciziei nr. 1973 din 3 decembrie 2001, emisă de primul pârât, precum şi a procesului-verbal de control nr. 599 din 21 februarie 2001, încheiat de funcţionari ai pârâtei secunde, împreună cu un şef de birou al Percepţiei Marghita.
Pe cale de consecinţă, reclamanta a cerut exonerarea sa de obligaţia de plată la bugetul statului a sumei totale de 13.001.019.902 lei, reprezentând:
- 4.669.116.618 lei, impozit pe profit suplimentar, cu privire la modul de înregistrare în evidenţa contabilă a cheltuielilor efectuate cu elicopterul BELL 222 SP, a cheltuielilor aferente facturilor emise de Cabinetul de consultanţă P.R. SRL şi a diferenţelor favorabile rezultate din majorarea preţurilor produselor petroliere şi 5.824.234.051 lei, majorări de întârziere aferente acestuia;
-1.588.772.654 lei, T.V.A., cu privire la modul de înregistrare în evidenţa contabilă a T.V.A. aferentă cheltuielilor înregistrate cu elicopterul, a T.V.A. facturată de acelaşi cabinet de consultanţă şi a T.V.A. aferentă lipsurilor în gestiune, neimpozabile şi suma de 918.896.579 lei, majorări de întârziere aferente acesteia.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în mod eronat organele financiare au apreciat că nu sunt deductibile fiscal, cheltuielile reprezentând amortizarea elicopterului achiziţionat, cele ce reprezintă chiria pentru depozitarea lui, salariile plătite personalului de deservire şi contravaloarea unor prestări de servicii aeronautice, deoarece acest elicopter a fost dobândit în anul 1998, iar preţul, achitat cu ordin de plată prin bancă.
A precizat că achiziţionarea bunului s-a făcut în scopul utilizării în cazuri deosebite, incendii, accidente la punctele de lucru sau pentru transporturi aeriene ocazionale.
De asemenea, că a fost necesară angajarea personalului de specialitate, chiar dacă între timp au apărut anumite impedimente legale, în punerea în funcţiune a aparatului.
Pe de altă parte, în baza contractului nr. 14 din 23 februarie 1998, încheiat cu Cabinetul de consultanţă P.R. SRL, a achitat costul serviciilor prestate care, potrivit art. 4 pct. 6 lit. r) din OG nr. 70/1994, modificată şi completată prin OG nr. 40/1998 şi OUG nr. 217/1999, constituie cheltuieli deductibile.
Caracterul deductibil al acestor cheltuieli este determinat de existenţa contractului scris şi de posibilitatea identificării şi verificării prestatorului. Fiind vorba de servicii de informare asupra pieţei, dovada prestării nu implică, în mod necesar, o materializare a lor în scris.
Cât priveşte înregistrarea diferenţelor de preţ rezultate ca urmare a majorării preţurilor, constatările organului de control financiar au ignorat normele juridice care reglementează materia, inclusiv împrejurarea că prin HG nr. 58/1994 nu se stabileşte modul de descărcare a gestiunii la livrarea produselor petroliere reevaluate pentru diferenţele de preţ. Această problemă este reglementată de regulamentul aprobat prin HG nr. 704/1993.
Referitor la T.V.A. aferentă cheltuielilor nedeductibile înregistrate de societate, facturate de cabinetul de consultanţă, reclamanta a arătat că au fost respectate prevederile art.1 8 şi 19 ale OUG nr. 17/2000. Taxa dedusă este aferentă unei prestări de servicii prevăzută ca operaţiune supusă T.V.A. Ea se justifică pe baza facturii fiscale emisă de prestatorconform dispoziţiilor art. 19 din aceeaşi ordonanţă, care însă, au fost ignorate de către organele de control financiar.
În legătură cu T.V.A. aferentă mărfii constatate lipsă la inventar, societatea comercială a menţionat existenţa unor pierderi tehnologice mai mari, determinate de prelucrarea unei cantităţi de ţiţei sub capacitatea de producţie a instalaţiei, pe care le consideră drept o cauză obiectivă a pierderilor şi nu o lipsă în gestiune.
Fiind vorba de pierderi tehnologice, acestea nu puteau fi nici imputate, în lipsa elementului vinovăţie.
Prin sentinţa civilă nr. 288/CA din 27 mai 2002, Curtea de Apel Oradea a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că elicopterul BELL 222SP cumpărat de reclamantă de la B.C. SA nu avea certificat de navigabilitate, nu a fost înscris în registrul unic de înmatriculare şi până la data controlului s-a aflat într-un depozit ROMAVIA din Bucureşti.
Având în vedere că obiectul achiziţiei nu a putut fi folosit potrivit destinaţiei sale şi nici nu a existat un astfel de interes, s-a concluzionat că, cheltuielile făcute cu amortizarea şi depozitarea elicopterului sunt cheltuieli nedeductibile fiscal, care nu au legătură cu activitatea agentului economic.
Pentru acelaşi considerent, a fost înlăturată şi apărarea reclamantei privind cheltuielile ocazionate cu salariile şi celelalte drepturi salariale achitate celor doi piloţi, unui tehnician de întreţinere avioane şi unui mecanic de elicopter.
Referitor la sumele de bani plătite cabinetului de consultanţă, curtea a stabilit că, contractul nr. 14 din 23 februarie 1998 a fost încheiat pentru prestaţii de servicii de studiu de piaţă, că, expertul contabil nu a putut identifica nici o dovadă din care ar rezulta efectuarea vreunei prestaţii, respectiv o ofertă de contractare sau prezentare a pieţei, în domeniul de activitate al reclamantei.
Despre diferenţele favorabile rezultate din majorarea preţurilor produselor petroliere s-a reţinut că în perioada 1 ianuarie 1999 – 30 septembrie 2000, reclamanta a operat incorect înregistrarea contabilă, diminuând astfel rezultatul financiar cu suma de 16.153.906.050 lei.
Prin urmare „şi majorările aferente impozitului astfel calculat sunt corecte, deoarece prin expertiza efectuată s-a calculat perioada mai lungă care depăşeşte perioada controlului, pe de altă parte majorările sunt calculate numai până la sfârşitul anului 2001, sub perioada de control".
În ceea ce priveşte T.V.A. aferentă preţului de achiziţie al elicopterului, s-a considerat că acest bun nu a fost dobândit în scopul de a fi utilizat şi din această cauză, taxa respectivă este nedeductibilă fiscal.
În plus, reclamanta nu a putut prezenta ordinul de plată a preţului, iar nota de compensare identificată de către expert este insuficientă pentru a justifica o altă concluzie, decât aceea menţionată în actul de control.
Întrucât cheltuielile aferente facturilor emise de către cabinetul de consultanţă nu sunt deductibile fiscal, nici T.V.A. aferentă nu poate fi deductibilă.
În sfârşit, în privinţa T.V.A. aferentă lipsei în gestiune s-a motivat, cu trimitere la constatările expertului, că diferenţa în minus de 32 tone de bitum nu poate fi considerată ca o pierdere inerentă procesului de producţie şi prin urmare, taxa aferentă a fost corect calculată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta S.C P. SA Suplacu de Barcău.
Reiterând apărările formulate în acţiune, ea a invocat prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
De asemenea, a cerut admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în fond, admiterea acţiunii.
Recursul este fondat în limitele şi pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Cu privire la înregistrarea diferenţelor de preţ rezultate ca urmare a majorării preţurilor, organul de control financiar a reţinut evidenţierea eronată în contabilitatea reclamantei, a diferenţelor favorabile sau nefavorabile rezultate ca efect al modificării preţurilor produselor petroliere.
S-a considerat că prin neînregistrarea la venituri a diferenţelor de preţ favorabile rezultate din reevaluarea produselor finite, societatea comercială şi-ar fi diminuat profitul impozabil.
Răspunzând obiecţiunilor formulate de aceasta, la concluziile iniţiale exprimate în raportul de expertiză, expertul contabil M.I. a precizat că majorările de întârziere au fost calculate la nivelul datei de 31 decembrie 2001 şi că în obiectivul stabilit de instanţă nu s-a prevăzut o perioadă anume de calcul a acestora.
Impozitul pe profit suplimentar, în sumă de 4.636.574.549 lei, corespunde cu impozitul stabilit prin actul de control financiar.
Data până la care au fost calculate majorările de întârziere în raportul de expertiză, depăşeşte însă perioada pentru care acestea au fost stabilite de organul de control şi care se încheie la 15 februarie 2001.
Rezultă, aşadar, că, cuantumul majorărilor datorate, potrivit constatărilor expertului contabil, până la această din urmă dată, este de 2.521.877.630 lei şi nu de 3.610.966.698 lei, cât fusese calculat de către organul de control financiar.
Instanţa însăşi a admis în considerentele sentinţei că prin expertiză s-a avut în vedere perioada mai lungă, care excede perioadei supuse controlului, dar a înlăturat apărarea reclamantei pe acest aspect, cu o motivare succintă, neconvingătoare.
Procedând în modul arătat, curtea de apel a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, de natură a o prejudicia pe reclamantă.
De aceea, pentru corecta soluţionare a cauzei, se impune admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate, iar în fond, admiterea în parte a acţiunii.
Pe cale de consecinţă, va fi admisă parţial contestaţia societăţii comerciale şi modificate actele administrative supuse controlului jurisdicţional, în sensul diminuării cuantumului majorărilor de întârziere aferente impozitului pe profit suplimentar, cu suma de 1.089.089.068 lei.
Celelalte dispoziţii ale hotărârii vor fi menţinute.
Criticile formulate în cadrul motivelor de casare nr. 1, 2, 4 şi 5 sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente.
Referitor la impozitul pe profit suplimentar, în valoare de 4.669.116.618 lei, calculat pe perioada 1 ianuarie 1998 – 30 septembrie 2000, organul de control a stabilit că reclamanta şi-a diminuat baza de calcul prin înregistrarea eronată în contabilitate a cheltuielilor ocazionate cu achiziţionarea elicopterului BELL 222 SP.
Aşa cum a rezultat şi cu ocazia verificărilor efectuate de expert, de la data achiziţionării bunului, societatea comercială nu a desfăşurat nici un fel de activitate cu el, fapt confirmat şi de Autoritatea Aeronautică Civilă Română. Elicopterul cumpărat de la B.C. SA nu a avut certificat de navigabilitate, nu a fost înregistrat în registrul unic de înmatriculare şi până la data controlului s-a aflat la Bucureşti, într-un depozit al R.A. R.
Din această cauză, el nu a putut fi folosit potrivit destinaţiei şi prin urmare, nici cheltuielile suportate de agentul economic cu amortizarea şi depozitarea, nu pot fi considerate deductibile fiscal, de vreme ce ele nu au nici o legătură cu activitatea desfăşurată efectiv.
O concluzie similară se impune în privinţa cheltuielilor derivând din plata salariilor şi altor drepturi salariale făcute celor doi piloţi, unui tehnician de întreţinere şi unui mecanic de elicopter.
Cât priveşte cheltuielile de consultanţă efectuate în baza contractului nr. 14 din 23 februarie 1998, încheiat cu Cabinetul P.R. SRL, curtea de apel a reţinut în mod corect că reclamanta le-a dedus din baza de calcul a profitului impozabil, în lipsa unor documente care să ateste natura prestaţiei. Mai mult, cheltuielile de consultanţă au fost înregistrate greşit, pe cheltuieli, în contul 628 „Alte prestări efectuate de terţi".
Ori, potrivit art. 4 pct. 6 lit. r) din OG nr. 70/1994, republicată şi completată prin OUG nr. 217/1999, cheltuielile respective nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil, în situaţia în care nu sunt justificate cu contract scris şi pentru care nu pot fi verificaţi prestatorii în legătură cu activitatea acestora.
Cât timp contractul invocat de reclamantă a fost încheiat pentru prestarea unor servicii de studiu de piaţă şi expertul nu a identificat nici un înscris probator care să confirme efectuarea vreunei prestaţii (ofertă de contractare, prezentare a pieţei în domeniul specific de activitate al acesteia), fără temei se susţine în recurs că respectivele cheltuieli erau, totuşi, deductibile fiscal.
În legătură cu T.V.A. aferentă cheltuielilor făcute cu achiziţionarea elicopterului, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a demonstrat cu acte oficiale concludente, faptul utilizării efective a bunului pentru nevoile proprii. Astfel cum s-a arătat în cele ce preced, încă de la data achiziţiei, elicopterul nu a avut certificat de navigabilitate valabil, fiind practic inapt pentru utilizare.
În conformitate cu reglementările legale în vigoare, art. 18 din OG nr. 3/1992, republicată, art. 18 şi 19 din OUG nr. 17/2000, dreptul de deducere al contribuabililor priveşte numai taxa care a fost înscrisă într-o factură fiscală sau în alt document legal, referitor la bunuri sau servicii destinate pentru realizarea operaţiunilor prevăzute la art. 18.
În raportul de expertiză, expertul a menţionat existenţa unei compensări între reclamantă şi B.C. SA pentru stingerea datoriei.
S-a precizat, însă, că nu întreaga sumă compensată prin nota contabilă a avut ca obiect elicopterul şi că listele de punctaj au fost emise de bancă prin fax, iar societatea nu a pus la dispoziţia expertului nota contabilă invocată sau un alt document de compensare şi nici ordinele de plată cuprinse în punctaj, care de altfel, priveşte alte datorii.
În aceste condiţii, legal şi temeinic a reţinut prima instanţă că reclamanta nu este îndreptăţită la deducerea T.V.A. aferentă cheltuielilor cu achiziţionarea elicopterului BELL 222 SP.
Cât priveşte T.V.A. aferentă cheltuielilor de consultanţă, soluţia curţii de apel, de menţinere a obligaţiei financiare este, de asemenea, corectă, deoarece agentul economic nu a prezentat înscrisuri probatorii din care să rezulte natura prestaţiei, conforme prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991.
Potrivit art. 4 pct. 6 lit. r) din OG nr. 70/1994, republicată, modificată şi completată prin OG nr. 217/1999, aceste cheltuieli nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil, în situaţia în care nu sunt justificate cu contract scris şi pentru care nu pot fi verificaţi prestatorii în legătură cu natura acestora.
În sfârşit, referitor la T.V.A. aferentă mărfii constatate lipsă în gestiune (32 tone de bitum), expertul contabil a opinat că nu se poate afirma că diferenţa în minus rezultată la inventariere, constituie o pierdere inerentă procesului de producţie.
Având în vedere această concluzie, dar şi lipsa oricăror documente care să confirme depăşirea normelor de consum, în mod netemeinic reclamanta pretinde să fie exonerată de obligaţia de plată a T.V.A. aferentă cantităţii de bitum lipsă la inventar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC P. SA, Suplacu de Barcău, judeţul Bihor împotriva sentinţei civile nr. 288/ CA/2002 - P din 27 mai 2002 a Curţii de Apel Oradea.
Modifică sentinţa atacată şi, în fond, admite în parte acţiunea reclamantei.
Admite în parte contestaţia şi modifică Decizia Ministerului Finanţelor Publice nr. 1973 din 3 decembrie 2001, precum şi procesul-verbal de control nr. 599 din 21 februarie 2001, încheiat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, în sensul diminuării majorărilor de întârziere aferente impozitului pe profit suplimentar, cu suma de 1.089.089.068 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 320/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... | CSJ. Decizia nr. 3203/2003. Contencios. Refuz plata diferenta... → |
|---|
