CSJ. Decizia nr. 3203/2003. Contencios. Refuz plata diferenta reprezentând garantii vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3203/2003
Dosar nr. 31/2003
Şedinţa publică din 14 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC R.E. SRL Bucureşti a solicitat, pe calea acţiunii în contencios administrativ, obligarea pârâtei Direcţia Generală a Vămilor, în prezent Autoritatea Naţională a Vămilor la plata diferenţei reprezentând devalorizarea leului, corespunzător indicelui de inflaţie pentru suma de 1.070.979.797 lei, încasată nejustificat de pârâtă cu titlu de garanţii vamale, la data de 13 decembrie 1999, sumă ce i-a fost restituită în două tranşe, în baza unor hotărâri judecătoreşti, astfel:
- la 13 decembrie 2001 – suma de 818.189.292 lei
- la 17 ianuarie 2002 – suma de 252.790.504 lei.
Reclamanta a mai solicitat plata dobânzii la suma de 1.070.979.797 lei, reprezentând plată nedatorată, pentru perioada 31 decembrie 1999 – 13 decembrie 2001, la suma de 818.189.292 lei şi pentru perioada 31 decembrie 1999 – 17 ianuarie 2002, la suma de 252.790.504 lei, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii a arătat că, în perioada aprilie – mai 1999, a importat din S.U.A., cantitatea de 150 tone carne de pui, introdusă în ţară pe baza unor declaraţii vamale de import.
Pe lângă taxele vamale calculate la valoarea declarată a mărfii importate, pe care le-a achitat în momentul vămuirii, pârâta a obligat-o la constituirea unor garanţii vamale, în valoare totală de 1.070.979.797 lei pentru cele trei loturi de marfă. Scrisorile de garanţie bancară au fost executate la 13 decembrie 1999, pe considerentul existenţei unor suspiciuni că valoarea mărfii importate, declarată de reclamantă în momentul vămuirii, nu ar fi fost cea reală.
Împotriva deciziilor autorităţii vamale reclamanta a formulat plângeri, care au fost admise de Curtea de Apel Bucureşti, prin hotărâri rămase definitive şi irevocabile prin respingerea recursurilor, pârâta fiind obligată să restituie reclamantei garanţiile vamale.
Întrucât de la data de 13 decembrie 1999 şi datele celor două tranşe când au fost restituite sumele respective moneda naţională s-a depreciat ca urmare a inflaţiei, reclamanta a înregistrat o pierdere substanţială, care urmează a fi compensată de pârâtă.
Pe de altă parte, întrucât a fost obligată să efectueze o plată nedatorată, suma fiind folosită de pârâtă în interes propriu, potrivit dispoziţiilor art. 994 C. civ., aceasta îi datorează dobândă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1036 din 31 octombrie 2002, a respins acţiunea ca inadmisibilă în contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a contestat deciziile autorităţii vamale, solicitând anularea lor, restituirea sumelor reprezentând garanţia vamală şi plata unor daune materiale (comisioane bancare, dobândă), iar prin hotărâri rămase definitive şi irevocabile s-a respins capătul de acţiune privind pretenţiile reclamantei.
A mai reţinut că, deşi reclamanta şi-a întemeiat, în drept, acţiunea pe dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 29/1990, ea nu poate fi admisibilă, având în vedere că prin acţiunile anterioare, aceasta a solicitat, pe lângă anularea actelor administrative şi despăgubiri, dar în conformitate cu art. 11 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, acest capăt de cerere a fost respins.
Împotriva soluţiei pronunţate de instanţa de fond reclamanta a declarat, în termen, recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 12 din Legea nr. 29/1990, hotărârea fiind lipsită de temei legal şi că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi, totodată, cuprinde motive contradictorii.
Recursul este fondat în sensul şi pentru considerentele ce urmează:
Prin art. 1 din Legea nr. 29/1990 se recunoaşte dreptul persoanei fizice sau juridice, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ la recunoaşterea dreptului pretins şi la repararea pagubei ce i-a fost cauzată, iar prin art. 12 din lege sunt reglementate condiţiile în care cei vătămaţi, prin acte administrative îşi pot exercita dreptul la obţinerea despăgubirii la care sunt îndreptăţiţi.
Rezultă, de altfel, din întreaga economie a Legii nr. 29/1990 că instanţa de contencios administrativ are abilitarea să se pronunţe şi asupra prejudiciului suferit de o persoană printr-un act administrativ ce se dovedeşte a fi nelegal.
Valorificarea acestui drept se poate face fie odată cu acţiunea în anularea actului administrativ, fie separat şi ulterior.
În cauză, deşi nominal suma de 1.070.979.797 lei, reprezentând garanţii vamale reţinute nejustificat, a fost restituită, este evident că, prin restituirea acesteia după doi ani, din cauza inflaţiei, sub aspect valoric, reclamanta a primit mai puţin, suferind, astfel, un prejudiciu.
Or, prin anularea actelor autorităţii vamale pârâte şi recunoaşterea dreptului pretins, reclamanta are dreptul la repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin actele anulate.
Aşadar, instanţa trebuia să examineze cererile reclamantei şi să se pronunţe asupra acestora, iar nu să respingă acţiunea ca inadmisibilă.
În consecinţă, pentru cele ce preced, recursul va fi admis, se va casa hotărârea atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Rejudecând pricina, instanţa de trimitere va dispune suplimentarea probatoriului, eventual efectuarea unei expertize contabile, pentru a se stabili, în condiţii legale, întinderea pagubei suferite de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC R.E. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1036 din 31 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3201/2003. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 3204/2003. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
