CSJ. Decizia nr. 3206/2003. Contencios. Refuz executare decizie C.S.J. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3206/2003
Dosar nr. 2746/2002
Şedinţa publică din 14 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12 august 2002 şi precizată ulterior, G.I. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Sănătăţii şi Familiei, D.B., fost ministru, Universitatea de Medicină şi farmacie Carol Davila Bucureşti, precum şi cu Spitalul Clinic Sfânta Maria Bucureşti, obligarea primului pârât de a emite un ordin corect, privind acordarea titlului de şef al Secţiei Medicală II, care include şi Compartimentul de îngrijire coronarieni din cadrul acelui spital.
Totodată, a cerut obligarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei să-i plătească indemnizaţia de conducere aferentă funcţiei menţionate mai sus, cu începere de la data de 1 octombrie 1999, actualizată potrivit cursului dolarului.
În motivarea acestei cereri, însuşită de către Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila, pe parcursul judecăţii, reclamantul a arătat, în esenţă, că prin Decizia nr. 1861 din 21 mai 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a admis recursurile declarate de el şi universitate, modificând sentinţa atacată, în sensul admiterii acţiunii principale şi a cererii de intervenţie accesorie formulată în cauză.
Pe cale de consecinţă, a fost anulat concursul organizat de Ministerul Sănătăţii şi Familiei la data de 26 aprilie 2000 şi rezultatul concursului în ce priveşte postul de medic-şef al Secţiei Medicală II la Spitalul Clinic Sfânta Maria Bucureşti.
Totodată, au fost obligaţi pârâţii din proces să emită ordin de numire a reclamantului, pe postul de medic-şef de secţie la Spitalul Clinic Sfânta Maria din Bucureşti.
În sfârşit, s-a dispus obligarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei să plătească reclamantului indemnizaţia de medic-şef de secţie, cu începere de la data la care a fost privat de acest drept şi până la numirea efectivă în funcţie.
A precizat că deşi a sesizat ministerul cu adresa nr. 23679 din 22 mai 2000 asupra acestei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi a cerut executarea ei, măsurile prevăzute în decizie nu au fost aduse la îndeplinire.
În drept, G.I. a invocat dispoziţiile art. 16 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.
La termenul din 3 octombrie 2002, Spitalul Clinic Sfânta Maria Bucureşti a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtei D.B., solicitând „respingerea acţiunii ca nefondată".
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 892 din 3 octombrie 2002, a admis cererea de intervenţie accesorie şi a respins cererea reclamantului G.I., ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că la 28 iunie 2002, deci în termenul de 30 de zile de la pronunţarea deciziei nr. 1861/2002, Ministerul Sănătăţii şi Familiei a emis Ordinul nr. 745, prin care reclamantul a fost numit în funcţia de medic-şef al Secţiei Medicală II la Spitalul Clinic Sfânta Maria Bucureşti şi totodată, s-a stabilit plata indemnizaţiei de conducere cuvenită. Ulterior, a fost emis ordinul de numire în funcţia respectivă, nr. 135 din 5 iulie 2002, ceea ce demonstrează aplicarea efectivă a hotărârii Curţii Supreme de Justiţie.
S-a apreciat că emiterea unor acte de către minister privind reorganizarea întregii activităţi a spitalului, după pronunţarea acelei decizii, nu are relevanţă în cauză şi oricum, ele nu mai pot influenţa soluţia dată litigiului.
Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamantul G.I. şi Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila Bucureşti.
În cadrul unor critici ce se regăsesc în ambele recursuri, s-a susţinut că actele oficiale care au fost depuse în dosar, confirmate de situaţia de fapt existentă, fac dovada refuzului Ministerului Sănătăţii şi Familiei, de a se conforma dispoziţiilor conţinute în hotărârea Curţii Supreme de Justiţie.
În realitate, numirea reclamantului în funcţia de medic-şef de secţie s-a făcut prin desfiinţarea Secţiei Medicală II, care a funcţionat în clădirea Spitalului Clinic Sfânta Maria Bucureşti şi reînfiinţarea sa, cu un număr redus de paturi (doar 30) în clădirea Presei Libere, unde condiţiile de lucru sunt necorespunzătoare.
O atare atitudine, ignorată total de curtea de apel, contravine normelor legale aplicabile în materie şi vădeşte reaua-credinţă a persoanelor, cărora le revenea obligaţia de executare întocmai a tuturor obligaţiilor prevăzute în Decizia instanţei supreme.
Criticile formulate de recurenţi sunt întemeiate.
Deşi în dispozitivul deciziei nr. 1861 din 21 mai 2002, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, se stabileşte cu claritate obligaţia Ministerului Sănătăţii şi Familiei, de a emite actul juridic de numire a conferenţiarului universitar doctor G.I., în funcţia de medic şef al Secţiei Medicală II, care a existat la data judecăţii în cadrul Spitalul Clinic Sfânta Maria Bucureşti, precum şi plata indemnizaţiei de conducere datorată, pentru a eluda aceste obligaţii, ministerul pârât a emis Ordinul nr. 745 din 28 iunie 2002, iar conducerea spitalului, Decizia nr. 135 din 5 iulie 2002.
De asemenea, a efectuat schimbări ale structurii secţiilor clinice din cadrul spitalului, urmând ca în mod practic, reclamantul, cadru didactic universitar să-şi desfăşoare activitatea nu în secţia condusă anterior, din spital, ci într-o secţie exterioară (Presa Liberă) şi în condiţii improprii pentru specificul universitar al activităţii.
Măsurile respective sunt contrare hotărârii Senatului Universităţii de Medicină şi Farmacie„Carol Davila, conform cărora, Catedra de Urgenţe Medicale a Facultăţii de Farmacie urmează să funcţioneze în Spitalul Sfânta Maria, Secţia Medicală II, cu un număr de 81 paturi, incluzând şi Compartimentul de îngrijire coronarieni.
Pentru acest motiv, conducerea universităţii s-a alăturat de la început demersurilor făcute de reclamant, solicitând pârâţilor restabilirea situaţiei anterioare, prin numirea efectivă a medicului G.I., în funcţia de medic-şef al Secţiei Medicală II, existentă anterior în structura Spitalului Clinic Sfânta Maria Bucureşti, a cărei desfiinţare unilaterală nu putea fi decisă valabil fără acordul său.
Toate demersurile au rămas însă, fără rezultat, şi mai mult, aşa cum rezultă din nota internă nr. 4685 din 27 iunie 2003, emisă de Spitalul Clinic Sfânta Maria Bucureşti, începând cu data de 1 iulie 2003, Secţia Clinică Medicină Internă II, cu sediul în Piaţa Presei Libere s-a desfiinţat, urmând ca o parte din personal să fie preluat în cadrul structurii de personal a spitalului, în funcţie de necesităţi. Reclamantul a fost repartizat pe postul de medic primar medicină internă şi medic specialist cardiologie în cadrul structurii Spitalului Clinic – Ambulatoriu.
Rezultă, deci, fără echivoc că toate modificările de structură efectuate de minister după pronunţarea deciziei ce constituie titlu executoriu, sunt ilegale şi abuzive, deoarece ele contravin reglementărilor în vigoare (HG nr. 740/1997 şi respectiv, nr. 899/2002), referitoare la organizarea învăţământului medical şi farmaceutic. Că, numirea reclamantului trebuie făcută, în sensul deciziei instanţei supreme, în funcţia de medic-şef al Secţiei Medicală II, localizată la etajul III al Spitalului Clinic Sfânta Maria Bucureşti, care dispune de 81 de paturi şi include Compartimentul de îngrijire coronarieni.
Neprocedând în modul arătat, Ministerul Sănătăţii şi Familiei, prin ministrul în funcţie la data soluţionării cererii, a ignorat obligativitatea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi a subminat implicit, realizarea actului de învăţământ medical şi farmaceutic, prejudiciind în mod grav pe reclamant.
De aceea, urmează a se admite ambele recursuri şi a fi casată sentinţa, în sensul admiterii cererii, precizate şi restrânse ulterior de G.I., la plata daunelor de întârziere doar de către ministerul pârât.
În sensul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, cuantumul acestor daune trebuie să acopere prejudiciul cauzat reclamantului de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti irevocabile, cunoscând că în privinţa indemnizaţiei de conducere datorată pe intervalul 1 octombrie 1999 – iulie 2002, el se află deja în posesia unui titlu executoriu valabil, Decizia Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, nr. 1861/2002.
Din nota de calcul întocmită de către G.I. şi necombătută de celelalte părţi prin alte mijloace de probă concludente, rezultă că sumele datorate cu titlu de indemnizaţie de conducere, pe perioada 1 octombrie 1999 – iulie 2002, totalizează 38.092.020 lei. Această sumă trebuie plătită creditorului obligaţiei, în baza deciziei civile ce constituie titlu executoriu.
În concluziile scrise formulate ulterior, recurentul-reclamant a precizat cuantumul daunelor de întârziere, la suma de 75.000.000 lei.
Prin deducerea din acest cuantum a sumei de 38.092.020 lei, rezultă o diferenţă de 36.907.980 lei, ce reprezintă daunele cuvenite lui G.I. ca urmare a devalorizării sumelor de bani neachitate, conform deciziei instanţei supreme, în raport cu dolarul american, după data de 1 octombrie 1999.
Faţă de considerentele expuse în cele ce preced, cererea de intervenţie formulată de Spitalul Clinic Sfânta Maria Bucureşti, în interesul intimatei–pârâte D.B., va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de G.I. şi de Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 892 din 3 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite cererea reclamantului G.I., astfel cum a fost precizată şi restrânsă ulterior.
Obligă Ministerul Sănătăţii să plătească reclamantului G.I., suma de 36.907.980 lei cu titlu de daune pentru întârziere, reprezentând devalorizarea sumelor neachitate, conform deciziei Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, nr. 1861/2002.
Respinge cererea de intervenţie în interesul pârâtei D.B., formulată de Spitalul Clinic Sfânta Maria Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3204/2003. Contencios. Anulare certificat de... | CSJ. Decizia nr. 3207/2003. Contencios. La încheierea de... → |
|---|
