CSJ. Decizia nr. 3535/2003. Contencios. Refuz prezentare memoriu pentru solutionare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3535/2003
Dosar nr. 319/2003
Şedinţa publică din 28 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta M.A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi B.P., pentru ca instanţa, prin sentinţa ce o va pronunţa, să o oblige pe pârâta, persoană fizică, să prezinte memoriul trimis de reclamantă, împreună cu plângerea penală, privind abuzul procurorului T.B., Ministrului Justiţiei, personal.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâta B.P., prin neprezentarea memoriului, personal, Ministrului Justiţiei, i-a încălcat dreptul la petiţie, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 150.000 dolari SUA, cu titlu de daune.
Acţiunea a fost precizată ulterior de reclamantă, în sensul că, în baza dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, cheamă în judecată pe cei doi pârâţi, pentru refuzul nejustificat de a-i soluţiona cererile adresate Ministrului Justiţiei.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1208/2002, a respins acţiunea precizată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a susţinut că, în raport cu adresa nr. 16809/2002, prin care reclamantei i s-a răspuns că memoriul său împreună cu plângerea penală au fost înaintate Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, nu se poate reţine un refuz nejustificat, în sensul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta M.A.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susţinut în esenţă că:
- sentinţa recurată cuprinde motive contradictorii naturii pricinii, în sensul că memoriul adresat Ministrului Justiţiei cuprindea o plângere penală, care deja era făcută şi depusă la Parchet;
- greşit s-a reţinut că nu i s-a încălcat dreptul la petiţie, deoarece memoriul său era adresat direct Ministrului Justiţiei.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile art. 304-3041 C. proc. civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:
Petiţia adresată de recurenta-reclamantă, Ministrului Justiţiei, la data de 23 iulie 2002, la care era anexată şi plângerea penală, formulată împotriva procurorului T.B., plângere deja înregistrată la Parchet, viza faptele unui magistrat-procuror care nu constituiau abateri disciplinare, împrejurare ce rezultă din chiar cuprinsul petiţiei depuse în copie la dosar.
Având în vedere dispoziţiile procedurale din Codul de procedură penală, referitoare la competenţa după materie şi calitatea persoanei, petiţia recurentei a fost înaintată Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, ceea ce i s-a comunicat recurentei prin adresa nr. 16809 din 15 august 2002.
Comunicarea făcută de Ministerul Justiţiei şi semnată de intimata B.P., nu poate fi calificată ca fiind un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, deoarece sesizările recurentei au fost înaintate organelor competente, în vederea adoptării unei soluţii.
În acest sens, potrivit dispoziţiilor art. 61 din OG nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată prin Legea nr. 233/2002, autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să-şi organizeze un compartiment distinct pentru relaţii cu publicul, care în cadrul petiţiilor greşit îndreptate, au obligaţia de a le înainta organelor competente.
De altfel, recurentei-reclamante i s-a comunicat ulterior, prin adresa nr. 454/P/2002 din 10 septembrie 2002, eliberată de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, rezultatul verificărilor efectuate în legătură cu plângerea penală îndreptată împotriva procurorului T.B.
În raport cu cele mai sus reţinute, în mod corect instanţa de fond a reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi art. 13 din Legea nr. 29/1990, nefiind îndeplinite condiţiile existenţei unui refuz nejustificat, în sensul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.A. împotriva sentinţei civile nr. 1208 din 12 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3533/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 3538/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
