ICCJ. Decizia nr. 3858/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3858/2003
Dosar nr. 2644/2002
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Iaşi, sub nr. 1136 din 4 octombrie 2002, reclamantul Primarul municipiului Bârlad a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Vaslui, să se dispună anularea deciziei nr. 174 din 19 februarie 2002 şi a procesului-verbal nr. 2460 din 5 decembrie 2001, în sensul exonerării de plata sumei de 1.527.681.210 lei reprezentând 1.144.892.673 lei, T.V.A. şi 382.788.537 lei, majorări de întârziere aferente.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la controlul financiar efectuat, referitor la calcularea, evidenţierea şi plata T.V.A. aferentă închirierilor şi concesionărilor de bunuri, aparţinând domeniului public şi privat al statului, s-a stabilit în sarcina Primăriei, prin procesul-verbal atacat, obligaţia de a plăti 1.144.892.673 lei, T.V.A. şi 382.788.537 lei, majorări de întârziere aferente. Primăria fiind o instituţie publică, care nu se încadrează în prevederile art. 2 alin. (2) din OUG nr. 17/2000, nu poate fi plătitor de T.V.A. S-a mai susţinut în acţiune că, întrucât activitatea de închiriere şi concesionare a bunurilor aparţinând municipiului Bârlad, este de competenţa exclusivă a Consiliului Local, sumele realizate reprezintă venituri ale bugetului local, conform Legii nr. 189/1998, astfel că această activitate nu reprezintă prestare de servicii, care să atragă plata de T.V.A.
Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa nr. 65/CA din 11 iunie 2002, a admis acţiunea formulată de reclamantul Primarul municipiului Bârlad, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Vaslui. A dispus anularea deciziei nr. 174 din 19 februarie 2002 a Ministerului Finanţelor Publice şi procesului-verbal nr. 2460 din 5 decembrie 2001, întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Vaslui, cu consecinţa exonerării reclamantului de plata sumei de 1.527.681.210 lei, reprezentând 1.144.892.673 lei T.V.A. şi 382.788.537 lei, majorări de întârziere aferente.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că Primăria are calitatea de administrator al bunurilor aparţinând municipiului Bârlad, iar operaţiunile de închiriere şi concesionare a bunurilor reprezintă o activitate de administrare a acestor bunuri, iar nu prestări de servicii, care atrag plata de T.V.A.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Vaslui, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a reţinut greşit aspectul privind neimpozitarea operaţiunilor de concesionare şi închiriere, întrucât potrivit reglementărilor legale, aceste operaţiuni sunt purtătoare de T.V.A. Primăria Bârlad avea obligaţia de a evidenţia separat această activitate, întrucât primăria aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului local, de concesionare şi închiriere a domeniului public şi privat al Consiliului Local al municipiului Bârlad, primarul asigurând reprezentarea municipiului în relaţiile cu terţii. OUG nr. 17/2000 privind T.V.A., încadrează în categoria contribuabililor, şi instituţiile publice, asimilând livrărilor de bunuri şi/sau prestărilor de servicii purtătoare de T.V.A., şi închirierea de bunuri pe bază de contract, reclamanta datorând T.V.A. pentru operaţiunile de închiriere şi concesionare de bunuri; pe cale de consecinţă, datorează şi majorările de întârziere aferente pentru întârzierea plăţii, ca o măsură accesorie în raport cu debitul.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se contată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În perioada 15 martie 2000 – 31 octombrie 2001, Primăria municipiului Bârlad a realizat venituri din operaţiuni de închiriere şi concesionare, fără a evidenţia, înregistra şi colecta T.V.A., respectiv suma de 1.144.892.673 lei.
HG nr. 401/2000, pentru aprobarea Normelor de aplicare a OUG nr. 17/2000 privind T.V.A, defineşte la pct. 1.3., prestarea de servicii, în sensul T.V.A., ca fiind orice activitate desfăşurată de un contribuabil, care nu constituie livrare de bunuri mobile sau transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, respectiv şi închirierea de bunuri. De altfel, ulterior perioadei verificate, Legea nr. 345/2002 confirmă prin dispoziţiile art. 2 alin.(5) implicit că, voinţa legiuitorului şi în cazul actelor normative anterioare, a fost aceea de a cuprinde în sfera de aplicare a T.V.A., ca activităţi impozabile, atât închirierea, cât şi concesionarea bunurilor, realizată de autorităţile publice.
Prin art. 3 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 17/2000, se reglementează operaţiunile privind prestările de servicii rezultate din activităţi autorizate efectuate de instituţiile publice, care nu se cuprind în sfera de aplicare a T.V.A, iar HG nr. 656/1997 precizează la Secţiunea N „Administraţia publică", acest tip de activităţi.
Astfel, la stabilirea diferenţelor la T.V.A, colectată pentru anii 2000 şi 2001, s-a avut în vedere şi faptul că închirierea de spaţii cu altă destinaţie, decât cea de locuinţă, precum şi concesionarea de terenuri, intră în sfera de aplicare a T.V.A., întrucât aceste activităţi nu se regăsesc în secţiunea N „Administraţia publică" din clasificarea activităţilor din economia naţională C.A.E.N., aprobată de HG nr. 656/1997.
De la această regulă s-a instituit o excepţie prin art. 3 alin. (2) din OUG nr. 17/2000, respectiv „contribuabilii prevăzuţi la alin. (1) sunt supuşi T.V.A., dacă realizează direct sau prin unităţi subordonate, alte operaţiuni impozabile decât cele menţionate în alin. precedent".
Se reţine că prestarea de servicii, în speţă concesionarea unor bunuri imobile aparţinând domeniului public şi privat al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale reprezintă operaţiuni impozabile din punct de vedere al T.V.A., altele decât cele prevăzute în art. 3 alin. (1) lit. d), chiar dacă sunt efectuate de o instituţie publică, fiind greşită motivarea soluţiei contrare, în temeiul Legii nr. 215/2001, a administraţiei publice locale, întrucât operaţiunea de închiriere şi concesionare a bunurilor ce aparţin domeniului public şi privat, care intră în atribuţiile consiliilor locale, trebuie să se realizeze în condiţiile legii.
În consecinţă, pentru plata cu întârziere a T.V.A. sunt datorate şi majorările de întârziere aferente.
Aşa fiind, recursul declarat este fondat şi urmează a fi admis ca atare. Se va casa sentinţa atacată şi în fond, se va respinge acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Vaslui, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei nr. 65/CA din 11 iunie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de Primarul municipiului Bârlad, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3856/2003. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3859/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
