CSJ. Decizia nr. 386/2003. Contencios.. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 386/2003
Dosar nr. 2009/2002
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
M.D., în contradictoriu cu Arhivele Naţionale din România, din cadrul Ministerului de Interne, a solicitat obligarea pârâtei să-i elibereze o copie de uz oficial, cu menţiunea „copie conformă cu originalul", de pe titlu de proprietate a imobilului situat în Bucureşti, care a fost proprietatea lui M.N., până la Decretul de naţionalizare nr. 92/1950, obligarea pârâtei la plata sumei de 10 milioane lei/zi, cu titlu de daune cominatorii, începând cu primul termen de judecată şi până la data înmânării oficiale a titlului de proprietate, precum şi la 1.400.000 dolari SUA, reprezentând valoarea imobilului, în ipoteza în care refuzul eliberării actului solicitat, duce la pierderea dreptului reclamantului, de a cere în termen, restituirea imobilului, în baza Legii nr. 10/2001, cu cheltuieli de judecată.
La 29 noiembrie 2001, reclamantul a depus o completare a acţiunii, prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Primăriei municipiului Bucureşti şi a Primăriei sectorului 5 Bucureşti şi a solicitat ca în cazul în care prima pârâtă nu mai deţine actul de proprietate al imobilului, să se constate sau să se recunoască existenţa titlului de proprietate.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 149 din 28 februarie 2001, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în baza art. 3 pct. 1 C. proc. civ., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Prin sentinţa nr. 589 din iunie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată împotriva Arhivelor Naţionale – Ministerul de Interne, ca neîntemeiată.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei sectorului 5 şi a respins acţiunea faţă de aceasta.
A admis excepţia inadmisibilităţii în contencios administrativ, a cereri accesorii formulată de reclamant, cu privire la Primăria municipiului Bucureşti şi a respins cererea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că Arhivele Naţionale au răspuns reclamantului, astfel că nu se poate reţine refuzul nejustificat, în sensul art. 1 teza a II-a din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.
Cu privire la Primăria sectorului 5, s-a reţinut că reclamantul nu i s-a adresat cu vreo cerere, iar imobilul în discuţie se află situat pe raza acestui sector.
Referitor la cererea accesorie formulată împotriva Primăriei municipiului Bucureşti, s-a reţinut că are caracterul unei cereri în constatare, ce excede contenciosului administrativ.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, reclamantul a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui şi casarea sentinţei.
Se arată că că instanţa nu a analizat respingerea cererii principale, prin care a solicitat obligarea pârâtei să elibereze o copie a actului de proprietate. La dosar a depus trei acte oficiale care atestă că imobilul în cauză este proprietatea lui M.N., de la care a fost preluată proprietatea, prin naţionalizare. Faptul că pârâta a răspuns că M.N. nu este găsit ca proprietar în C.F. din 1940, nu poate fi considerat un răspuns la solicitarea făcută, întrucât probele prezentate infirmă aceste susţineri, iar instanţa era obligată să elucideze această problemă.
Nejustificat s-a respins cererea completatoare, reţinându-se inadmisibilitatea, deşi prevederea de la art. 17 C. proc. civ., dispune la modul imperativ, că cererea accesorie este în căderea instanţei competente să judece cererea principală.
Recursul este fondat.
Obiectul acţiunii principale il constituie obligarea Arhivelor Naţionale, din cadrul Ministerului de Interne, l-a eliberarea unei copii de uz oficial, cu menţiunea copiei „conformă cu originalul", de pe titlul de proprietate a imobilului din Bucureşti, care a fost proprietatea lui M.N., până la trecerea în proprietatea statului, prin actul naţionalizării – Decretul nr. 92/1950 poziţia 5362.
Instanţa a respins acţiunea, reţinând că nu există un refuz nejustificat, conform art. 1 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, având în vedere adresele nr. 29873/2001 şi nr. 28534/2000, prin care i s-a răspus reclamantului, în sensul că în C.F. din 1940, autorul reclamantului nu figurează ca proprietar al imobilului în discuţie.
Soluţia pronunţată este criticabilă, întrucât reclamantul tocmai acest răspus îl contestă în mod justificat, aducând şi acte din care rezultă altă situaţie.
Deşi actul eliberat de Arhivele Naţionale arată că imobilul nu îl are ca proprietar pe M.N., din adresa Biroului Fond Locativ Titan rezultă că imobilul în discuţie este proprietatea lui M.N. şi a fost naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950, fiind ocupat de chiriaşi.
În situaţia dată, cum răspunsul Arhivelor Naţionale nu priveşte datele solicitate, se impunea ca instanţa să revină cu adresă la acesta şi să-l oblige să răspundă faţă de datele contradictorii existente, pentru clarificarea situaţiei imobilului (cine este proprietarul şi când a fost naţionalizat), iar dacă situaţia relatată de reclamant este reală, trebuie să-i elibereze o copie conformă cu originalul de pe actul de proprietate.
Pentru rezolvarea acestui aspect, se impune admiterea recursului şi casarea sentinţei, cu trimitere spre rejudecare, la aceiaşi instanţă, în baza art. 313 C. proc. civ.
În mod justificat, instanţa a reţinut lipsa de calitate procesuală pasivă a Primăriei sectorului 5 Bucureşti, imobilul în discuţie nefigurând în raza acestui sector.
Faţă de caracterul constant al cererii completatoare, cerere ce excede contenciosul administrativ, se justifică reţinerea excepţiei de inadmisibilitate şi respingerea cererii faţă de Primăria municipiului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.D., împotriva sentinţei civile nr. 589 din 5 iunie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3859/2003. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 386/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
