CSJ. Decizia nr. 402/2003. Contencios. Nulitatea partiala a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 402/2003
Dosar nr. 2033/2002
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 19 din 14 februarie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta A.L., împotriva pârâţilor SC O. SA Râmnicu Vâlcea şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, s-a anulat în parte, pentru suprafaţa de 554 mp, certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr. 0489, emis la 30 noiembrie 1995, de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, pentru SC C. SA Râmnicu Vâlcea şi pârâţii au fost obligaţi să plătească reclamantei 2.033.000 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi SC O. SA Râmnicu Vâlcea.
În motivarea recursului formulat de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, se arată că în mod greşit ministerul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, pentru că actul atacat a fost emis în baza documentaţiei prezentate de SC C. SA, care avea toate avizele organelor abilitate. În ce priveşte sentinţa civilă nr. 4804/1994 aceasta nu a fost adusă la cunoştinţa recurentului, pentru a constata existenţa unui drept de proprietate şi oricum certificatul contestat a fost emis după rămânerea irevocabilă a sentinţei precizate.
Verificând cauza, în funcţie de motivele de recurs formulate în lumina dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, nu este fondat.
Recurentul susţine, în esenţă, că nu are culpă în emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, act anulat parţial prin sentinţa recurată.
Obligarea ministerului la plata cheltuielilor de judecată a fost făcută în temeiul art. 274 C. proc. civ., text care are în vedere culpa procesuală a părţii „care cade în pretenţiuni". Cum recurentul este una din părţile cauzei, căreia i-a fost anulat actul emis, obligarea acestuia la cheltuieli de judecată este legală. Pe cale de consecinţă, recursul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică a sentinţei, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Referitor la recursul declarat de către pârâta SC O. SA Râmnicu Vâlcea, se constată că nu este timbrat, deşi recurenta a fost citată cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru, de 15.000 lei şi timbru judiciar, de 1500 lei.
Cum recurenta SC O. SA Râmnicu Vâlcea nu a îndeplinit obligaţia legală de a timbra recursul, acesta se va anula, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, împotriva sentinţei nr. 19/F-C din 14 februarie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Anulează ca netimbrat, recursul declarat de SC O. SA Râmnicu Vâlcea, împotriva sentinţei nr. 19//F-C din 14 februarie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4019/2003. Contencios. Recurs anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4020/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
