ICCJ. Decizia nr. 4024/2003. Contencios. Anulare ordin M.J. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4024/2003
Dosar nr. 806/2003
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa recurată, sentinţa civilă nr. 122/F/C, pronunţată la data de 16 decembrie 2002 în dosarul nr. 4513/2002/F/C, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, rejudecând după casare, a admis acţiunea formulată de reclamantul O.N. şi a modificat Ordinul nr. 2785/C emis la data de 30 octombrie 2000 de ministrul justiţiei, în sensul că la poziţia nr. 103 din anexă se modifică adaosul la indemnizaţia lunară de la 0%, la 15%.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că reclamantul, judecător la Judecătoria Curtea de Argeş, a funcţionat în perioada 1 ianuarie 1982 – 1 decembrie 1998, ca avocat şi că, potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din OG nr. 83/2000, are dreptul la un adaos la indemnizaţia de încadrare calculat şi în raport cu perioada respectivă, calitatea de avocat fiind asimilată cu aceea de magistrat în condiţiile art. 44 din Legea nr. 92/1992, astfel că ordinul emis de ministrul justiţiei este nelegal.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Ministerul Justiţiei, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a prevederilor legale în materie şi că actul administrativ atacat este legal şi temeinic.
Recursul este întemeiat.
Este necontestat că intimatul-reclamant a exercitat profesia de avocat o perioadă de 16 ani şi 11 luni şi că, începând cu data de 1 decembrie 1998, deţine funcţia de judecător la Judecătoria Curtea de Argeş.
Este adevărat că potrivit prevederilor art. 44 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constituie vechime în magistratură, între altele şi perioada în care un magistrat a exercitat profesia de avocat.
Dar, potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, aşa cum au fost modificate prin OG nr. 83/2000, magistraţii beneficiază de un adaos la indemnizaţia de încadrare lunară, în raport cu vechimea efectivă în funcţiile prevăzute de art. 42 şi art. 43 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, adică în funcţiile de judecător la instanţele judecătoreşti, procuror la parchetele de pe lângă acestea, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi respectiv, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei.
Astfel fiind, rezultă că celelalte funcţii care sunt enumerate numai de art. 44 din Legea nr. 92/1992, sunt asimilate pentru calculul vechimii în magistratură, dar nu sunt luate în considerare pentru calculul vechimii efective în magistratură.
După cum se observă, legiuitorul a folosit două noţiuni distincte: vechimea în magistratură şi vechimea efectivă în magistratură, cărora le-a dat efecte juridice diferite din raţiuni diferite.
Deci, perioada în care intimatul-reclamant a exercitat profesia de avocat, constituie vechime în magistratură, dar nu vechime efectivă în magistratură, astfel că în mod legal, ministrul justiţiei nu a luat-o în calcul la stabilirea adaosului de stabilitate acordat magistraţilor cu vechime efectivă, potrivit art. 5 din Legea nr. 50/1996, cu modificările ulterioare.
În concluzie, pentru considerentele de mai sus, recursul va fi admis, sentinţa recurată va fi casată şi în fond, va fi respinsă acţiunea, actul administrativ atacat fiind legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 122/F/C din 16 decembrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea reclamantului O.N.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4023/2003. Contencios. Anulare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 4026/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
