ICCJ. Decizia nr. 4021/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4021/2003
Dosar nr. 562/2003
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 26/CA/2003 – P din 13 ianuarie 2003, Curtea de Apel Oradea a admis acţiunea reclamantului A.T. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Bihor, a anulat hotărârea nr. 2898 din 22 noiembrie 2002, emisă de pârâtă şi a obligat-o să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea soluţiei a reţinut că reclamantul s-a născut în timpul refugiul părinţilor săi, a suferit consecinţele acelui refugiu împreună cu familia sa şi ca atare, a dobândit calitatea de refugiat, atribuită părinţilor.
Împotriva hotărârii astfel pronunţate a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, susţinând că reclamantului A.T. nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât nu era născut la data strămutării părinţilor săi şi ca urmare, nu avea un domiciliu de unde să fie strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu, din motive etnice, aşa cum prevede expres şi limitativ această reglementare.
A mai arătat că legislaţia română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă şi nici de domiciliu în favoarea fătului conceput, singura excepţie fiind cea în care fătul conceput să se fi născut viu, pentru a i se deschide dreptul la moştenire.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile, ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Cu această motivare, soluţia curţii de apel este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 26/CA/2003 – P din 13 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4020/2003. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 4023/2003. Contencios. Anulare decizie... → |
|---|
