ICCJ. Decizia nr. 4023/2003. Contencios. Anulare decizie D.R.V.I.Bucuresti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4023/2003
Dosar nr. 575/2003
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 11 noiembrie 2002 şi înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamanta SC B.E. SRL a chemat în judecată Direcţia Generală a Vămilor - Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Bucureşti şi Direcţia Generală a Vămilor, solicitând ca în contradictoriu cu acestea, să se dispună anularea deciziei nr. 695 din 16 septembrie 2002, emisă de Direcţia Generală a Vămilor – Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Bucureşti şi Decizia nr. 44709 din 21 octombrie 2002, prin care au fost respinse contestaţiile formulate împotriva modului în care a fost stabilită valoarea definitivă în vamă, pentru mărfurile importate.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că a contestat la Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană modul în care s-a calculat valoarea în vamă, a mărfurilor importate cu D.V.I nr. 77878 din 14 august 2002, iar aceasta prin Decizia nr. 695 din 16 septembrie 2002, a respins contestaţia şi a dispus prin art. 3 al deciziei, întocmirea actului constatator pentru încasarea diferenţelor de drepturi de import ce le datorează, în sumă de 4.654.540 lei, cu aplicarea greşită a Acordului General de Tarife şi Comerţ (G.A.T.T.), mai exact s-a aplicat eronat art. 7, când în speţă trebuie aplicat art. 1.
A mai susţinut că împotriva deciziei nr. 695/2002 a formulat contestaţie, care a fost respinsă cu adresa nr. 44706 din 21 octombrie 2002, de aceiaşi instituţie, care a emis Decizia nr. 695/2002, răspuns care este nelegal, fiind dat cu încălcarea art. 8 din OUG nr. 13/2001, contestaţie formulată în temeiul art. 5 din acelaşi act normativ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 16 din 9 ianuarie 2003, a admis în parte contestaţia împotriva Direcţiei Generale a Vămilor, a Direcţiei Regionale Vamale Interjudeţene Bucureşti, a anulat Decizia nr. 44706 din 21 octombrie 2002 şi a obligat Direcţia Generală a Vămilor să soluţioneze contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 695/2002, prin Decizia motivată şi a obligat pârâtele la 333.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că Decizia nr. 44706 din 21 octombrie 2002 nu este conformă cu prevederile art. 8 din OG nr. 13/2001, mai exact nu a fost soluţionată în fond, contestaţia printr-o decizie motivată de către Direcţia Generală a Vămilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Generală a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Bucureşti, criticând hotărârea în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, în sensul că Decizia nr. 695/2002 nu este un act de impunere, un act constatator pentru a se aplica dispoziţiile OG nr. 13/2001.
Din examinarea motivelor de recurs şi a actelor cauzei, recursul se constată a fi fondat, dar nu pentru critica adusă, ci pentru obligarea la cheltuieli de judecată, pentru considerentele ce se vor expune.
Este de remarcat ca prin Decizia nr. 695/2002 este stabilită şi valoarea în vamă a mărfurilor importate, iar în art. 3 se dispune întocmirea actului constatator pentru încasarea diferenţelor de drepturi de import, în sumă de 4.654.540 lei.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat plângere în care, evident, că a vizat şi acest act constatator ce trebuia încheiat.
Faţă de această sumă contestată din sesizare şi act constatator, în soluţionarea plângerii sale Direcţia Generală a Vămilor avea obligaţia să respecte art. 7 şi 8 din OG nr. 13/2001, dar răspunsul dat cu nr. 44706/2002 nu a soluţionat plângerea împotriva actului constatator, ca act de impunere.
Sub acest aspect este legală sentinţa instanţei de fond.
Recursul se va admite însă şi va fi modificată sentinţa, numai sub aspectul înlăturării obligării la cheltuieli de judecată, aceste cheltuieli urmând a fi puse în discuţie numai în măsura soluţionării fondului litigiului.
În consecinţă se va admite recursul declarat de Autoritatea Naţională Vamală, noua denumire a recurentei şi se va modifica în parte sentinţa nr. 16/2003, în sensul că înlătură obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională Vamală, prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 16 din 9 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că înlătură obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4021/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4024/2003. Contencios. Anulare ordin M.J.... → |
|---|
