ICCJ. Decizia nr. 4026/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4026/2003
Dosar nr. 2511/2003
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În urma verificărilor efectuate la SC I.A.I.F.O. SA Zalău, sub aspectul situaţiei, evoluţiei şi modului de administrare al patrimoniului şi al capitalului social, în anul 2001 a fost încheiat de către Direcţia de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Judeţene Sălaj, procesul-verbal de constatare din 22 octombrie 2002 (nr. 262/01.11.2001). Ca urmare, în raport de constatări, a fost emisă, în conformitate cu prevederile art. 94 alin. (1) lit. c) şi art. 95 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Decizia nr. 22 din 7 noiembrie 2002 a directorului Direcţiei de Control Financiar Ulterior, prin care s-a solicitat înlăturarea neregulilor din activitatea financiar - contabilă referitoare la următoarele aspecte:
1. Nu a fost înregistrată în evidenţa contabilă suma de 3.723.000.000 lei, reprezentând diferenţă de dobândă datorată de către SC I.A.I.F.O. SA Zalău, ca urmare a bonificaţiei de dobândă în valoare de 950.000.000 lei încasată nelegal de la E.B, potrivit deciziei civile nr. 4174/2001 a Curţii Supreme de Justiţie.
2. SC I.A.I.F.O. SA Zalău a efectuat înregistrări nelegale în evidenţa contabilă:
a. Stornarea cu Nota contabilă nr. 136/2001 de pe costuri a sumei de 13.000 mil. lei ,reprezentând uzură SDV - uri date în folosinţă, concomitent cu înregistrarea lor cu aceeaşi sumă ca obiecte de inventar în depozit, operaţie similară fiind înregistrată şi cu Nota contabilă nr. 23/2001 pentru suma de 3.550 mil. lei, fapt ce a condus la majorarea nelegală a veniturilor din exploatare cu suma stornată de 16.550 mil. lei pentru exerciţiul financiar al anului 2001. Uzura echivalentă a acestei sume a fost înregistrată pe conturile societăţii în perioada anilor 1997 - 2001.
b. În cadrul operaţiunilor de închidere a exerciţiului bugetar pe anul 2001, repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra stocurilor, s-a efectuat greşit prin calcularea eronată a coeficientului de repartizare prevăzut de Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991, aprobat prin HG nr. 704/1993, fapt ce a condus la denaturarea veniturilor din exploatare, cu o influenţă favorabilă în sumă de 8.803 mil. lei.
Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Judeţene Sălaj, prin sentinţa nr. 53 din 10 decembrie 2002, a respins ca neîntemeiată întâmpinarea formulată de SC I.A.I.F.O. SA Zalău, împotriva deciziei nr. 22/2002, reţinând că, în cauză, nu au fost respectate dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 82/1991 (modificată şi completată prin OG nr. 61/2001, aprobată şi modificată prin Legea nr. 310/2002), precum şi prevederile pct. 63 şi 69 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs jurisdicţional SC I.A.I.F.O. SA Zalău, susţinând că, printr-o notă contabilă, a fost înregistrată creanţa la bugetul de stat, iar în ce priveşte situaţia SDV - urilor nu se poate pune problema greşitei înregistrări contabile, deoarece trecerea pe costuri s-a făcut în momentul producerii acestora şi nu în momentul dării în folosinţă; că SDV - urile au fost produse ulterior în ultimii trei ani în secţiile proprii ale societăţii, fiind înregistrate pe costuri, iar sub acest aspect se apreciază că printr-o expertiză tehnică-contabilă ar putea fi justificat modul în care s-a procedat, în condiţiile în care în legislaţie nu există limitări sau interdicţii cu privire la schimbarea metodei de trecere pe costuri a uzurii.
Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 186 din 18 martie 2003, a respins recursul jurisdicţional declarat de SC I.A.I.F.O SA Zalău, împotriva sentinţei nr. 53/2002, cu următoarea motivare:
În ceea ce priveşte primul punct din Decizia nr. 22 din 7 noiembrie 2002, măsurile dispuse au fost duse la îndeplinire astfel că, sub acest aspect, cauza a rămas fără obiect.
Prin Decizia nr. 22 din 7 noiembrie 2002 emisă de directorul Direcţiei de Control Financiar Ulterior, în baza prevederilor art. 94 alin. (1) lit. c) şi art. 95 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, s-a dispus ca în cadrul SC I.A.I.F.O. SA Zalău să se înlăture neregulile constatate în activitatea financiar-contabilă referitoare la situaţia SDV - urilor date în folosinţă (pct. 2 decizie). Societăţile comerciale au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991 (cu modificările şi completările ulterioare) şi contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activităţii.
Sub acest aspect, în ceea ce priveşte situaţia „sculelor, dispozitivelor şi verificatoarelor cu destinaţie specială" – SDV - uri, reglementarea legală este cuprinsă în dispoziţiile pct. 63 şi 69 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991, aprobat prin HG nr. 704/1993. În conformitate cu aceste dispoziţii legale SDV - urile fac parte din obiectele de inventar, acestea se evidenţiată distinct în contabilitatea analitică, valoarea lor se include în cheltuieli integral, la darea lor în folosinţă sau eşalonat, într-o perioadă de cel mult 3 ani, iar valoarea acestora se include, de regulă, eşalonat, în costurile de producţie ale acestor produse printr-un cont distinct pentru evidenţa uzurii obiectelor de inventar - pct. 63 alin. (3), (5), (6) şi (7). Obiectul deciziei nr. 22 din 7 noiembrie 2002 nu îl constituie trecerea pe costuri integral sau eşalonat la darea în folosinţă a SDV - urilor, ci faptul că au fost efectuate operaţiuni de stornare de pe costurile anilor precedenţi; că în cadrul operaţiunilor de închidere a exerciţiului financiar al anului 2001, la repartizarea diferenţelor de preţ, rezultatul din exploatare a fost greşit determinat prin stornarea cheltuielilor cu SDV - urile. În consecinţă, prin nerespectarea dispoziţiilor pct. 69 alin. (5) din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991, veniturile din exploatare au fost influenţate favorabil cu suma de 8.803 mil. lei, deoarece au fost majorate nelegal veniturile din producţia stocată prin stornarea cheltuielilor cu uzura SDV - urilor înregistrate pe costurile unităţii în anii anteriori şi a fost calculat greşit coeficientul de repartizare a diferenţelor de preţ.
Efectuarea în cauză a unei expertize tehnico-contabile nu se impunea, deoarece prin măsurile dispuse în baza constatărilor rezultate din controlul efectuat de Curtea de Conturi (art. 94 din Legea nr. 94/1992) nu se urmăreşte constatarea unor pagube, în raport de care să se stabilească răspunderea civilă delictuală. Măsurile dispuse în aceste condiţii au numai scopul de a înlătura neregulile constatate în activitatea financiar-contabilă controlată, corectarea bilanţurilor contabile, a conturilor de profit şi pierdere şi a conturilor de execuţie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC I.A.I.F.O. SA Zalău, reiterând aspectele invocate ca motive de casare în recursul jurisdicţional, în principal împrejurarea că, în mod nejustificat, a fost respinsă cererea pentru efectuarea unei expertize contabile.
Recursul este nefondat.
În cauză, obiectul litigiului priveşte anularea deciziei nr. 22 din 7 noiembrie 2002 a directorului Direcţiei de control Financiar Ulterior, prin care s-a solicitat înlăturarea neregulilor din activitatea financiar-contabilă a recurentei.
Or, în ce priveşte primul punct din decizie, în mod corect a reţinut instanţa jurisdicţională faptul că, măsurile dispuse au fost realizate şi, deci, cauza a rămas fără obiect.
În ce priveşte solicitarea de a se efectua în cauză o expertiză tehnico-contabilă, de asemenea, s-a reţinut corect că nu este pertinentă şi concludentă, având în vedere că, Decizia atacată, prin măsurile dispuse, a urmărit înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă, corectarea bilanţurilor contabile, a conturilor de profit şi pierdere şi a conturilor de execuţie, nu constatarea unor pagube şi stabilirea răspunderii civile delictuală.
Referitor la pct. 2 lit. a) şi b) din Decizia nr. 22/2002, se constată că măsurile dispuse au ca temei legal dispoziţiile art. 94 şi 95 din Legea nr. 94/1992.
În acest sens, pe baza constatărilor menţionate în procesul-verbal de control din 22 octombrie 2002, în temeiul art. 94 din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi a luat în mod legal măsurile contestate de către recurentă.
În consecinţă, hotărârea jurisdicţională atacată este legală şi temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC I.A.I.F.O. SA Zalău, Armături Industriale din Fontă şi Oţelîmpotriva deciziei nr. 186 din 18 martie 2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4024/2003. Contencios. Anulare ordin M.J.... | ICCJ. Decizia nr. 4028/2003. Contencios. Anulare decizie D.G.V.... → |
|---|
