ICCJ. Decizia nr. 4030/2003. Contencios. Anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4030/2003
Dosar nr. 2551/2003
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ, după declinarea competenţei de către Tribunalul Cluj, reclamantele M.D. şi M.A. , au solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr. 2031 din 30 ianuarie 1998 emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, pe seama SC Z. SA Baciu.
Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 412 din 15 aprilie 2003, a respins acţiunea, cu următoarea motivare:
Reclamantele au luat cunoştinţă de actul administrativ atacat la data de 12 decembrie 2002, când le-a fost comunicată documentaţia de către pârâta SC I. SRL, iar procedura prealabilă au efectuat-o la 31 martie 2003, peste termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, astfel că acţiunea este tardivă.
Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamantele, pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând: întâi că, actul în cauză este un act administrativ de gestiune, exceptat prin art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, de la cenzurarea lui pe calea contenciosului administrativ; că, în situaţia dată, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de drept comun, respectiv Tribunalului Cluj, care a fost legal sesizat; în al doilea rând că, oricum, certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu le-a fost comunicat.
Recursul este nefondat.
Astfel, împotriva sentinţei civile nr. 86 din 30 ianuarie 2003, prin care Tribunalul Cluj şi-a declinat competenţa, reclamantele nu au declarat recurs, iar Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ, şi-a asumat în mod legal competenţa.
Este adevărat că potrivit art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, actele de gestiune săvârşite de stat în calitate de persoană juridică şi pentru administrarea patrimoniului său sunt exceptate de la controlul judecătoresc de legalitate al instanţelor de contencios administrativ.
Dar, Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr. 2031 emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, pe seama SC Z. SA Baciu, nu este un act de gestiune, ci act administrativ de autoritate; aceasta, deoarece certificatul în discuţie este expresia manifestării unilaterale de voinţă a ministerului în exercitarea funcţiei sale de putere administrativă centrală, deci de autoritate, nu rezultatul utilizării capacităţii sale juridice civile într-un raport juridic de drept privat, respectiv în acord cu voinţa juridică a unei alte părţi contractante.
În ce privesc actele de gestiune, de regulă, sunt acte juridice cu caracter contractual, săvârşite de stat în calitate de persoană juridică şi pentru administrarea patrimoniului său; acestea au aceeaşi natură juridică cu actele încheiate între simpli particulari, iar din această cauză, părţile, între care se stabilesc raporturile juridice supuse unui regim juridic de drept privat, au o egalitate de voinţă; or, în cauză, nu s-au stabilit asemenea raporturi juridice.
Aşadar, primul motiv de casare este nefondat.
Apoi, reclamantele nefiind părţi în actul administrativ atacat (certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr. 2031 emis de la 30 ianuarie 1998) nu există obligaţia de a li se comunica.
Însă, în cauză, reclamantele au luat cunoştinţă de conţinutul certificatului la data de 12 decembrie 2002, ceea ce nu se contestă, iar procedura prealabilă au efectuat-o numai la 31 martie 2003, deci peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, astfel că în mod corect a fost respinsă acţiunea.
În consecinţă, soluţia adoptată este legală şi temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.D. şi de M.A. împotriva sentinţei nr. 412 din 15 aprilie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4028/2003. Contencios. Anulare decizie D.G.V.... | ICCJ. Decizia nr. 4033/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
