ICCJ. Decizia nr. 4035/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4035/2003
Dosar nr. 2559/2003
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.L. a formulat acţiune la 2 aprilie 2003, înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, împotriva Casei judeţene de Pensii Cluj, solicitând ca în contradictoriu cu aceasta, să se dispună anularea hotărârii nr. 8675 din 18 martie 2003 emisă de pârâtă şi să fie obligată pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să i se recunoască şi să i se acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, având statut de refugiat.
În motivarea acţiunii a precizat că părinţii săi, R.G. şi R.V., în urma ocupaţiei hortyste în perioada septembrie 1940 – martie 1945, au fost obligaţi pe motive etnice să părăsească localitatea de domiciliu, oraşul Cluj, şi să se refugieze în Sibiu, localitate în care s-a născut la 25 februarie 1944. A mai susţinut reclamanta că nu poate deţine un alt statut juridic decât al fraţilor şi părinţilor, de refugiat, numai pentru că s-a născut în localitatea Sibiu.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 575 din 15 mai 2003, a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 8675/2003, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să îi acorde reclamantei drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, pentru perioada de refugiu cuprinsă între 25 februarie 1944 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că reclamanta a făcut dovada calităţii de refugiat, statut avut de părinţii săi, obligaţi să se refugieze în luna septembrie 1940, din Cluj, la Sibiu, că îndeplinind condiţiile legale urmează să primească drepturile acordate de Legea nr. 189/2000, începând cu 1 martie 2003.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând soluţia ca fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, în sensul că reclamanta nu şi-a schimbat domiciliul şi nu a suferit persecuţii din motive etnice.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs, pentru următoarele considerente.
În perioada septembrie 1940 – martie 1945, părinţii reclamantei au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu, municipiul Cluj, în Sibiu, din motive etnice, situaţie atestată şi prin hotărârea nr. 2036/2002, fiindu-le recunoscute calitatea şi drepturile din OG nr. 105/1999 şi Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
În această perioadă de refugiu, la 25 februarie 1944, s-a născut reclamanta.
Recurenta nu contestă această situaţie de fapt, susţinând numai că intimata, născută în perioada de strămutare a părinţilor săi, nu poate beneficia de drepturile acordate de actele normative mai sus amintite.
Susţinerea recurentei este nefondată şi apărarea invocată în acest sens la instanţa de fond, a fost corect înlăturată şi motivată în considerentele sentinţei recurate.
Faţă de împrejurarea că prin statutul său legal, intimata a locuit statornic cu părinţii săi strămutaţi, suportând aceleaşi condiţii grele de trai, că nu poate fi recunoscut părinţilor statutul de persoană strămutată, iar copiii minori să nu aibă acelaşi statut, decât ca acela al părinţilor, se constată că este judicioasă hotărârea primei instanţe, cu obligarea recurentei să emită o nouă hotărâre, prin care să îi acorde intimatei drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
Pentru considerentele expuse, nefiind motive de casare, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 575 din 15 mai 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4033/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 404/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
