ICCJ. Decizia nr. 4041/2003. Contencios. Recurs anulare proces-verbal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4041/2003
Dosar nr. 501/2002
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 1 februarie 2001, reclamanta SC J.T.I. SRL Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu Direcţia Generală de Muncă şi Prevederi Sociale a municipiului Bucureşti ,anularea procesului-verbal de control nr. 497 din 13 decembrie 2000, încheiat de Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială a municipiului Bucureşti, repararea prejudiciului cauzat prin actul nelegal, exonerarea de plata debitelor stabilite prin procesul-verbal şi restituirea contribuţiei de asigurări sociale pentru plăţile compensatorii, precum şi a contribuţiei către Fondul de pensii şi asigurări sociale achitate în perioada supusă controlului.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în mod greşit s-a reţinut în sarcina societăţii, obligaţia de a plăti contribuţie de asigurări sociale (C.A.S), pentru plăţile compensatorii acordate salariaţilor, cărora li s-a desfăcut contractul de muncă; totodată, prin procesul-verbal de control nu s-a recunoscut dreptul societăţii- de a beneficia de reducerile de 4% şi respectiv- de 16% ale C.A.S., prevăzute de OUG nr. 2/1999, pentru locurile de muncă nou create.
Prin încheierea din 30 aprilie 2001, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă, aceasta fiind autoritatea emitentă a actului administrativ atacat şi a admis cererea de introducere în cauză, în calitate de pârâtă, a Casei de Pensii a municipiului Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1510 din 12 noiembrie 2001, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC J.T.I. SRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială a municipiului Bucureşti şi Casa Teritorială de Pensii a municipiului Bucureşti, a anulat procesul-verbal nr. 497 din 12 decembrie 2000, încheiat de Direcţia Generală de Muncă şi Prevederi Sociale a municipiului Bucureşti şi a exonerat reclamanta, de plata debitelor stabilite prin procesul-verbal de control, a dispus restituirea sumelor reţinute în temeiul procesului-verbal nr. 497 din 13 decembrie 2000.
În motivarea soluţiei, s-a reţinut că reclamanta a respectat condiţiile art. 1 din HG nr. 838/1995, acordând plăţi compensatorii din fondurile proprii pentru personalul restructurat; că pentru aceste plăţi, în baza art. 1 lit. c) din Precizările comune ale M.M.S.S. şi M.F. nr. 947/181679 din 10 iulie 1992 nu se datorează C.A.S.; reclamanta nu datorează contribuţia pentru pensia suplimentară aferentă plăţilor compensatorii, întrucât perioada pentru care s-au acordat plăţi compensatorii, nu reprezintă vechime în muncă; că reclamanta a efectuat în mod legal reducerile de 4%, de 16% şi de 7% ale C.A.S. - ului, în baza dispoziţiilor art. 3 alin. (3), (4) şi (5) din OUG nr. 2/1999.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen, pârâtele Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială a municipiului Bucureşti, în prezent Direcţia pentru Dialog, Familie şi Solidaritate Socială Bucureşti şi Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că în mod eronat, instanţa a stabilit că pentru plăţile compensatorii nu se datorează contribuţia de asigurări sociale (C.A.S.) şi contribuţia pentru pensia suplimentară, reclamanta neputând beneficia nici de reducerile de 4% şi de 16% prevăzute de OUG nr. 2/1999.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursurile sunt fondate, însă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin art. 5 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, s-a stabilit că înainte de a cere instanţei competente, anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat în drepturile sale, se va adresa în termenul prevăzut de lege, autorităţii emitente, care este obligată să rezolve reclamaţia în termen de 30 de zile de la aceasta.
În cazul în care cel care se consideră vătămat în drepturile sale, nu este mulţumit de soluţia dată reclamaţiei sale, poate sesiza instanţa de judecată, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei sau dacă reclamaţia nu a fost soluţionată în termen.
În cauză, se reţine că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile, iar instanţa s-a pronunţat pe fondul cauzei, fără a verifica îndeplinirea acestei proceduri, prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
În consecinţă, urmează a se admite recursurile. Se va casa sentinţa şi se va trimite cauza spre competentă soluţionare, potrivit art. 155 din Legea nr. 19/2000, art. 2 pct. 1 lit. c) şi art. 313 C. proc. civ., la Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Instanţa de fond urmează să verifice îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, urmând să analizeze apoi, după caz, celelalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială a municipiului Bucureşti şi de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 1510 din 12 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare, la Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4042/2003. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 4043/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
