ICCJ. Decizia nr. 4202/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4202/2003
Dosar nr. 2318/2002
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa recurată, sentinţa civilă nr. 213, pronunţată în dosarul nr. 1335/A/2001 la data de 1 iulie 2002, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, rejudecând cauza după casare, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC T. SA, sucursala Electrocentrale Craiova şi a anulat actele administrative emise de autorităţile administrative pârâte: Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj şi Direcţia Controlului Financiar Fiscal Dolj, a exonerat-o pe reclamantă de plata sumelor, stabilite ca datorate bugetului de stat şi a dispus restituirea sumelor reţinute deja, în baza actelor administrative anulate.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin acţiunea introductivă, reclamanta a cerut anularea procesului-verbal din 4 iunie 1999 încheiat de organele de control din cadrul Direcţiei Controlului Financiar Fiscal Dolj, a hotărârii nr. 631 din 15 iunie 1999, emisă de Direcţia Controlului Financiar Fiscal Dolj, a dispoziţiei nr. 2 din 17 ianuarie 1999 (corect 17 ianuarie 2000), emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi a deciziei nr .669 din 20 aprilie 2000, emisă de direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, prin care s-a stabilit că societatea comercială, în perioada 1997 – 1998, a majorat cheltuielile de exploatare cu suma totală de 4.558.868.034 lei reprezentând contravaloarea unor lucrări executate de terţi, pentru îmbunătăţirea mijloacelor fixe existente sau pentru crearea unor mijloace fixe noi, cu încălcarea prevederilor Legii nr.1 5/1994 şi a normelor de aplicare a acesteia.
Prin sentinţa civilă nr. 727 din 15 decembrie 2000, aceiaşi curte de apel a admis acţiunea şi a anulat actele administrative atacate, reţinând că reclamanta efectuase înregistrări contabile corecte, lucrările respective având caracterul unor reparaţii care nu conduceau la majorarea valorii de intrare a mijloacelor fixe, cheltuielile efectuate fiind cheltuieli de exploatare.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 3229 din 19 octombrie 2001, admiţând recursul formulat de autorităţile administrative pârâte, a casat sentinţa pronunţată şi a trimis cauza pentru rejudecare, cu îndrumarea de a fi efectuată o nouă expertiză care să lămurească situaţia lucrărilor respective: dacă au fost simple lucrări de reparaţii a mijloacelor fixe existente, făcute în scopul menţinerii acestora în stare de funcţionare sau au fost lucrări de modernizare/înlocuire a mijloacelor fixe existente, făcute în scopul obţinerii unor performanţe superioare.
Cu ocazia rejudecării, a fost efectuată o nouă expertiză a cărei concluzii, potrivit cărora lucrările executate au fost de reparaţii, au fost însuşite de instanţă, cu motivarea că expertiza „este o demonstraţie convingătoare", iar concluziile acesteia „au rămas fără replică".
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Direcţia Generală ca Finanţelor Publice Dolj, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, susţinând, în esenţă, că hotărârea pronunţată nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, considerentele sentinţei recurate se reduc la afirmaţiile reproduse, cu ghilimelele necesare, în expunerea rezumativă făcută mai sus, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora judecătorii sunt datori ca, în cuprinsul hotărârii pronunţate, să arate motivele de fapt şi de drept care le-au format convingerea, precum şi motivele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care consacră principiul general că hotărârile judecătoreşti trebuie motivate, atât în fapt, cât şi în drept, a fost editat în scopul de a asigura o bună administrare a justiţiei, de a întări încrederea justiţiabililor în actul de judecată, dar şi pentru a da posibilitatea instanţelor superioare să-şi exercite controlul judiciar.
Astfel fiind, rezultă că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre casabilă în condiţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., ceea ce impune admiterea recursului de faţă, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei nr. 213 din 1 iulie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza pentru rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4201/2003. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 4203/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
