ICCJ. Decizia nr. 1008/2004. Contencios. Refuz modificare Ordin. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1008/2004
Dosar nr. 3844/2003
Şedinţa publică din 9 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul E.D. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu handicap şi Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii, să dispună modificarea Ordinului nr. 726/2002, în sensul includerii bolii psihice „tulburare afectivă bipolară, episod mixt, în categoria bolilor cu handicap şi să-i recunoască calitatea de persoană cu handicap gradul II, acordându-i drepturile cuvenite OUG nr. 102/1999.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost diagnosticat din anul 1986, că simptomele şi stările legate de boală îl fac dependent de un însoţitor permanent, pe care nu şi-l poate permite, din cauza pensiei de invaliditate mici.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1104 din 23 iulie 2003, a respins ca nefondată, acţiunea formulată de reclamant, reţinând că motivaţiile acestuia sunt de ordin personal, întrucât nu sunt aduse argumente vizând nerespectarea legii, în emiterea Ordinului nr. 726/2002.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, reclamantul E.D.
Recurentul a susţinut că:
1) nici o expertiză medicală nu avea dreptul legal şi nu putea să se abată de la Criteriile aprobate prin Ordinul nr. 726/2002, al Ministerului Sănătăţii şi Familiei, acesta fiind împuternicit prin lege să emită aceste criterii;
2) Ordinul nr. 726/2002 este dat cu încălcarea prevederilor legale, respectiv OUG nr. 102/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 519/2002, care defineşte persoanele cu handicap.
3) Concluzia instanţei, că nu şi-a dovedit cererea, este nefondată, întrucât a depus certificat medical şi mai multe bilete de ieşire din spital şi de asemenea, a anexat în copie capitolul „Tulburări afective din Manualul pentru diagnosticul şi statistica tulburărilor mentale".
Recursul este nefondat.
Prin acţiunea introductivă de instanţă, recurentul-reclamant a solicitat anularea Ordinului Ministerului Sănătăţii şi Familiei nr. 726/2002, privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru adulţi şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora, în sensul includerii afecţiunii psihice de care suferă, ca şi criteriu pe baza căruia se stabileşte gradul de handicap.
De menţionat este faptul că Ordinul sus-amintit a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, respectiv cele ale art. 1 alin. (3) din OUG nr. 102/1999, privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, astfel cum a fost aprobată, modificată şi completată prin Legea nr. 519/2002.
La emiterea Ordinului nr. 726/2002, comisiile de specialitate şi-au expus punctul de vedere. Astfel, Comisia de Psihiatrie a Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi-a dat acordul cu privire la afecţiunile psihice cuprinse în proiectul de ordin. De reţinut este faptul că această comisie este formată din medici specialişti în psihiatrie, singurii competenţi să aprecieze asupra unor afecţiuni psihiatrice, precum şi a necesităţii ca persoanele aflate în această situaţie, să fie considerate persoane cu handicap.
La data de 30 octombrie, Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a sectorului 6 a emis certificatul nr. 2610, de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecţie specială din care rezultă că tulburarea afectivă de care suferă reclamantul este o boală, şi nu handicap.
Concluzia Comisiei teritoriale a fost contestată de către reclamant, la Comisia Superi oară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap, care prin Decizia nr. 3137 din 20 noiembrie 2002, a menţinut concluzia Comisiei teritoriale, apreciind că reclamantul nu este persoană cu handicap, întrucât nu se încadrează în criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap, aprobate prin ordinul a cărui anulare se solicită.
Această ultimă decizie nu a mai fost contestată de către reclamant şi nici nu s-a solicitat efectuarea unei noi expertize.
În concluzie, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, reclamantul nu a adus argumente vizând nerespectarea legii în emiterea Ordinului Ministerului Sănătăţii şi Familiei nr. 726/2002.
În raport cu cele arătate în considerentele precedente, instanţa de control judiciar constatând netemeinicia criticilor aduse sentinţei recurate, care este legală şi temeinică, urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de E.D. împotriva sentinţei civile nr. 1104 din 23 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1006/2004. Contencios. Anulare decizie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1009/2004. Contencios. Anulare decizie Comisie... → |
|---|
