ICCJ. Decizia nr. 1009/2004. Contencios. Anulare decizie Comisie de Expertiza Medicala a Persoanelor cu Handicap. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1009/2004
Dosar nr. 3845/2003
Şedinţa publică din 9 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2056/2002, reclamanta P.M. în contradictoriu cu Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu handicap şi Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap, a solicitat modificarea deciziei nr. 3036 din 3 decembrie 2002, în sensul de a fi încadrată în categoria „deficienţă funcţională gravă, cu asistent personal" şi de a se menţiona valabilitatea concluziilor medicale şi încadrarea sa cu „handicap permanent".
În motivare s-a arătat că, deşi s-a reţinut diagnosticul privind bolile de care este afectată, că este dependentă social şi că are handicap grav, s-a prevăzut, însă, că nu beneficiază de însoţitor sau asistent personal şi cu obligaţia revizuirii încadrării la expirarea unei perioade de 12 luni, deşi diagnosticul clinic complex reţinut de comisie este ireversibil şi iremediabil.
Prin sentinţa civilă nr. 902 din 11 iunie 2003, s-a admis acţiunea, s-a anulat Decizia nr. 3304 din 3 decembrie 2002, emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap şi a obligat-o să emită o nouă decizie, în care să se menţioneze că reclamanta are handicap grav, cu dreptul la asistent personal, menţiunea că handicapul este ireversibil şi că Decizia este nerevizuibilă.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
Din actele medicale depuse la dosar a rezultat că reclamanta, în vârstă de 55 ani, nu a fost niciodată încadrată în muncă, este inaptă din acest punct de vedere, nu realizează venituri proprii, iar deficitul motor şi intelectual îl are din naştere.
Conform prevederilor art. 19 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 102/1999, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 519/2002, adultul cu handicap grav beneficiază de dreptul de a avea asistent personal, dar şi de posibilitatea de a opta pentru primirea unei indemnizaţii echivalente cu salariul net al asistentului social debutant din unităţile bugetare sau pentru asistent personal.
Întrucât reclamanta a optat pentru asistent personal, iar legea îi acordă acest drept, s-a reţinut că prin decizie i-a fost încălcat acest drept legal.
Handicapul conform actelor medicale de la dosar, fiind ireversibil şi din acest punct de vedere Decizia trebuie să fie nerevizuibilă, s-a reţinut şi acest fapt, dispunându-se conform legii.
Împotriva sentinţei a formulat recurs Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, criticând-o astfel:
Recurenta având în vedere cumulul de afecţiuni sechelare, dobândit în copilărie de intimată, a stabilit că este asimilabilă în gradul grav de handicap, dar nu necesită îngrijire permanentă din partea altei persoane, în conformitate cu reglementările şi criteriile actuale.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3304 din 3 decembrie2002, a Comisiei recurente, s-a reţinut corect diagnosticul clinic, respectiv: sechele post encefalopatie infantilă; hemipareză dreaptă spastică; oligofrenie gradul II, epilepsie cu crize săptămânale Grand Mall; tulburări afazice expresive; obezitate gradul III (severă) şi deficienţă motorie, afectând grav capacitatea locomotorie, deficit de limbaj.
Privarea de însoţitor nu este legală, atâta vreme, cât s-a prevăzut dispensarizarea sa la psihiatrie şi faptul că este dependentă social.
Din certificatele nr. 1029 din 18 noiembrie 2002 a Dispensarului Policlinicii Sfântul Ioan şi nr. 1203 din 30 noiembrie 2002 a Cabinetului de expertiză medicală pentru recuperarea capacităţii de muncă a sectorului 4, rezultă diagnosticul enunţat mai sus, faptul că necesită îngrijire permanentă din partea altei persoane (certificat nr. 1029/2002), iar handicapul este permanent (certificat nr. 1203/1992).
Faţă de aceste împrejurări, în mod corect instanţa de fond a reţinut dreptul legal al intimatei, la asistent personal, ca şi faptul că în raport cu ireversibilitatea handicapului, Decizia Comisiei Superioare trebuie să aibă caracter nerevizuibil.
Constatându-se recursul nefondat, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap – Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, împotriva sentinţei civile nr. 902 din 11 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1008/2004. Contencios. Refuz modificare Ordin.... | ICCJ. Decizia nr. 1011/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
