ICCJ. Decizia nr. 1161/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1161/2004
Dosar nr. 4048/2003
Şedinţa publică din 19 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 6 ianuarie 2003, la Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta I.G. a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 517 din 24 octombrie 2002, prin care i-a fost respinsă cererea privind stabilirea calităţii de beneficiară a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, modificată prin Legea nr. 367/2001.
Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ , prin sentinţa nr. 176 din 24 februarie 2003, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 845/A/2003.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că a fost strămutată din localitatea Turtucoaia, Republica Bulgaria, în anul 1941, împreună cu părinţii săi, P.S. şi P.M., pe teritoriul României.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 584 din 27 iunie 2003, a respins acţiunea reclamantei, cu motivarea că din actele dosarului rezultă că au fost evacuaţi din Republica Bulgaria, locuitorii de origine română, D.M. şi I.M., însă nu a fost dovedită legătura de rudenie dintre aceştia şi reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, reclamanta susţinând că instanţa a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, prin aceea că nu a ţinut seama de probele administrate în cauză.
În continuare, arată că la data judecării cauzei, a solicitat prin procurator, acordarea unui termen pentru completarea probelor, pe care ulterior, la 16 iulie 2003, le-a depus, instanţa nereţinând, însă, acest aspect, în încheierea de şedinţă - sentinţa fiind astfel criticabilă şi în raport cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Examinând motivele de recurs, Curtea constată că nu poate fi reţinută critica vizând rolul activ al instanţei, faţă de împrejurarea că, unele înscrisuri au fost depuse ulterior pronunţării sentinţei, deci după dezînvestirea completului de judecată. Administrarea probelor, conform dispoziţiilor art. 167 alin. (2) C. proc. civ., se face înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului, astfel că acest motiv nu poate fi primit, urmând a fi înlăturat.
Recursul este, însă, întemeiat, pe fond, pentru considerentele ce se vor arăta, în cele ce urmează.
Din analiza actelor dosarului, rezultă că recurenta-reclamantă s-a născut la 15 decembrie 1941, în oraşul Olteniţa, respectiv, în anul şi în localitatea de refugiu a părinţilor săi, P.M. şi P.S., evacuaţi din comuna Turtucoaia, judeţul Durostov, cedat Bulgariei, ca urmare a Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940.
Tot astfel, din actele de stare civilă, reiese că mama reclamantei - născută în Turtucoaia, este fiica lui D.M., iar tatăl, născut în Turtucoaia, este fiul lui I.M. – ambii bunici ai reclamantei figurând pe tabelul nominal cu locuitorii de origine română evacuaţi din teritoriul cedat, conform extrasului eliberat de Ministerul de Interne – Arhivele Naţionale, cu situaţiile de avere imobiliară rurală, deţinute în proprietate.
Din declaraţiile martorilor M.E. şi C.M. a rezultat că mama reclamantei, P.M. a fost strămutată împreună cu familia sa, în luna aprilie a anului 1941, din localitatea Turtucoaia, Republica Bulgaria, în oraşul Olteniţa, judeţul Călăraşi.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prevăd, de asemenea la art. 2, că în categoria persoanelor strămutate din altă localitate, se includ şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum, în cauză, părinţii reclamantei au fost evacuaţi din Turtucoaia, localitatea de domiciliu, în România, la Olteniţa, reclamanta, născută în acelaşi an al refugiului, a suferit şi ea, consecinţele acestei strămutări, precum şi prejudiciile determinate de trecerea bunurilor familiei sale, în proprietatea statului bulgar.
Aşa fiind, reclamanta având pentru perioada 15 decembrie 1941 – 6 martie 1945, statutul de persoană strămutată, beneficiază prin urmare, de drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În consecinţă, faţă de aceste considerente, urmează a se admite recursul formulat, a se casa sentinţa atacată şi pe fond, a se admite acţiunea reclamantei, a se anula Decizia contestată, cu obligarea pârâtei, de a-i recunoaşte reclamantei, calitatea prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de I.G. împotriva sentinţei civile nr. 584 din 27 iunie 2003, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, admite acţiunea formulată de reclamantă.
Anulează hotărârea nr. 517 din 24 octombrie 2002, a Casei Judeţene de Pensii Dolj şi obligă pârâta să recunoască reclamantei, beneficiul dispoziţiei art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pe perioada 15 decembrie 1941 - 6 martie 1945, începând cu 1 octombrie 2002.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1160/2004. Contencios. Anulare decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 1162/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
