ICCJ. Decizia nr. 1157/2004. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1157/2004
Dosar nr. 2492/2003
Şedinţa publică din 19 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1 din 21 ianuarie 2003, Colegiul jurisdicţional Cluj, învestit prin încheierea nr. 140/2002, a completului constituit în baza art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, a dispus admiterea în parte, a sesizării privind unitatea păgubită – Consiliul Local al comunei Geaca şi persoanele răspunzătoare: primarul M.D. şi consilierii locali, pentru abaterile financiare şi prejudiciile constatate prin actul de control. În consecinţă, Colegiul jurisdicţional Cluj a dispus obligarea la plata despăgubirilor civile în cuantum de 13.658.854 lei, către Consiliul Local Geaca, în solidar, a pârâţilor: S.I., P.C., B.T., F.A., C.T., I.S., M.G., R.I., H.M., M.P., F.I. – consilierii locali şi M.D. – primar, acesta fiind obligat şi la plata, cu acelaşi titlu, a sumei de 18.432.873 lei, precum şi la plata a 10.326.132 lei, reprezentând amenda civilă, aplicată în baza procesului verbal nr. 947/2002. Au fost menţinute măsurile asiguratorii dispuse faţă de pârâtul M.D., prin încheierea de şedinţă din 10 decembrie 2002, a aceluiaşi Colegiu jurisdicţional.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa jurisdicţională a reţinut că în baza hotărârii Consiliului comunal nr. 57 din 12 decembrie 2001, au fost nelegal acordate, premii anuale, în sumă de 22.034.694 lei, primarului şi viceprimarului, acesta din urmă restituind, pe durata procesului, suma de 8.375.840 lei – premiul încasat şi foloasele nerealizate, prejudiciul diminuându-se la 13.659.854 lei, pentru care, răspunderea revine primarului, care a beneficiat de suma acordată ca premiu, cât şi consilierilor care au votat hotărârea.
Cu privire la prejudiciul în sumă de 18.432.873 lei, reprezentând onorariu de avocat, penalităţi de întârziere şi foloase nerealizate, produs ca urmare a angajării unui apărător, de către primarul-pârât, într-o cauză ce nu privea interesul comunităţii, ci interesul personal al acestuia, ca administrator al unei firme private, s-a stabilit răspunderea civilă delictuală a acestuia.
Recursul jurisdicţional, declarat de pârâtul M.D., la această sentinţă, a fost respins prin Decizia nr. 256 din 10 aprilie 2003, a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi a României, cu motivarea că încasarea premiilor s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 154/1998, potrivit cu care persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, au dreptul pentru activitatea desfăşurată, numai la îndemnizaţia prevăzută de lege – recurentul-pârât cunoscând caracterul restrictiv al acestei prevederi, menţionat ca atare de secretarul Consiliului local, prin rezoluţia dată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, recurentul-pârât, susţinând că hotărârea consiliului a fost adoptată cu majoritate de voturi, nefiind atacată de prefect şi că Legea nr. 154/1998, nu interzice acordarea premiilor anuale. Cu privire la prejudiciul cauzat prin încheierea contractului de asistenţă juridică, a susţinut că,în litigiul dintre două societăţi comerciale, s-a formulat cerere de intervenţie, din partea Consiliului Local Geaca, pentru respectarea dreptului de proprietate al unor persoane fizice din comună.
Recursul se constată a fi neîntemeiat.
Plata nelegală, din credite bugetare, a premiului anual, s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor, pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, care la art. 20 alin. (1) prevede că indemnizaţia lunară este unica formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei de demnitate publică.
Tot astfel, potrivit prevederilor Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, art. 61 alin. (4), primarul şi viceprimarul primesc pe toată durata exercitării mandatului, o indemnizaţie stabilită în condiţiile legii, astfel că recurentul pârât, având calitatea de primar, nu mai poate beneficia, aşadar, şi de alte drepturi de natură salarială.
Aşa fiind, în mod judicios, a fost stabilită răspunderea solidară a recurentului-pârât, cu consilierii locali, mai cu seamă că aceasta, în exercitarea funcţiei de ordonator principal de credite, prevăzută de art. 68 alin. (1) lit. f) din menţionata lege, a aprobat plata premiului anual; urmând a răspunde, în consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 154 din aceeaşi lege, şi pentru prejudiciul produs prin fapta sa culpabilă, constând în împrejurarea de a fi acţionat în interesul său personal, ca administrator al unei firme private, prin încheierea unui contract de asistenţă juridică, într-o cauză ce nu viza interesul colectivităţii.
Faţă de aceste considerente, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.D. împotriva deciziei nr. 256 din 10 aprilie 2003, a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1156/2004. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 1158/2004. Contencios. Anulare proces-verbal... → |
|---|
