ICCJ. Decizia nr. 1268/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 118/1990. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1268/2004
Dosar nr. 1745/2003
Şedinţa publică din 30 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 28 ianuarie 2003, reclamantul I.M. a chemat în judecată Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială Constanţa, solicitând anularea deciziei nr. 501/2002, prin care i-a fost respinsă cererea de stabilire a calităţii de beneficiar al prevederilor Decretului - lege nr. 118/1990, cu modificările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că, împreună cu mama sa, a fost strămutat în perioada 1954 – 1964, din oraşul Medgidia, în localitatea Bordoşani, judeţul Ialomiţa, împrejurare pe care a dovedit-o cu declaraţiile notariale a patru martori.
Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 33/CA din 27 martie 2003, a respins acţiunea, reţinând că reclamantul s-a născut în oraşul Medgidia, ceea ce presupune că mama sa nu a fost strămutată.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar fi demonstrat strămutarea mamei, reclamantul nu poate beneficia de prevederile Decretului – lege nr. 118/1990, din moment ce naşterea sa a avut loc după strămutarea mamei şi legea recunoaşte aceste drepturi, numai persoanei care a fost strămutată.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, reclamantul I.M., susţinând că instanţa a reţinut o stare de fapt, combătută de declaraţiile autentificate ale unor martori, care confirmă afirmaţia privitoare la strămutarea efectivă a familiei sale, din Medgidia, în comuna Bordoşani.
În sprijinul recursului au fost anexate două înscrisuri noi, respectiv declaraţiile autentificate date de N.R. şi F.D., cu privire la situaţia familiei recurentului, în perioada 1954 - 1964.
Criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, prin strămutare în altă localitate, decât cea de domiciliu.
În speţă, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, aceste condiţii legale nu sunt îndeplinite, întrucât reclamantul I.M. s-a născut la 24 septembrie 1959, în oraşul Medgidia, de unde pretinde că ar fi avut loc strămutarea.
Pe de altă parte, declaraţiile autentificate date de N.N., G.A. şi N.G., se referă la pretinsul domiciliu obligatoriu al mamei reclamantului, în comuna Bordoşani, judeţul Ialomiţa, dar împrejurarea respectivă le este cunoscută din afirmaţii ale altor persoane, şi nu din constatări directe, nemijlocite. O concluzie identică se desprinde din declaraţiile autentificate depuse de recurent, în dosarul de recurs.
Toate aceste declaraţii nu sunt susţinute de un înscris oficial, emis de autorităţile publice competente, care să ateste realitatea datelor de persecuţie a familiei reclamantului, pentru motive etnice, în perioada 1954 – 1964.
De altfel, dispoziţiile OG nr. 105/1999, se referă numai la perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Având în vedere cele mai sus expuse, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul reclamantului se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul I.M. împotriva sentinţei civile nr. 33/CA din 27 martie 2003, a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1263/2004. Contencios. Anularea partiala... | ICCJ. Decizia nr. 1269/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
