ICCJ. Decizia nr. 1269/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 118/1990. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1269/2004
Dosar nr. 1746/2003
Şedinţa publică din 30 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 28 ianuarie 2003, reclamanta I.E. a solicitat anularea deciziei nr. 504/2002, a Direcţiei pentru Dialog, Familie şi Solidaritate Socială Constanţa şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de dispoziţiile art. 1 lit. e) din Decretul - lege nr. 118/1990, modificat.
În motivarea acţiunii s-a arătat că în perioada 1954 – 1964, reclamanta a fost strămutată din oraşul Medgidia, în localitatea Borduşani, judeţul Ialomiţa, situaţie atestată de declaraţiile notariale ale unor martori.
Prin sentinţa civilă nr. 35 din 27 martie 2003, a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta, reiterând motivarea acţiunii. În esenţă, s-a arătat că martorii care au dat declaraţii, au fost vecini cu reclamanta, în comuna Borduşani (G.I. şi G.A.), cu soţul acesteia, în Medgidia (N.G.), F.D. a fost şef de atelier, unde a lucrat soţul reclamantei, din anul 1960, N.R. a fost asistentă medicală la spitalul la care s-au născut copiii reclamantei, în Medgidia, iar B.N. a lucrat la Ministerul de Interne şi a cunoscut situaţia petentei.
Recurenta a precizat că soţul ei a rămas în Medgidia, unde s-au născut şi copiii, deoarece se putea deplasa la spital, în Medgidia, din localitatea în care a fost strămutată.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului, în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta s-a căsătorit cu I.G., la data de 6 decembrie 1960, în Bucureşti, iar copiii lor, T., M. şi Mi. s-au născut în oraşul Medgidia, unde îşi avea domiciliul şi soţul reclamantei.
Din nici un înscris nu rezultă strămutarea invocată de reclamantă, Ministerul Justiţiei, Tribunalul Militar Teritorial, în adresa nr. 898/C din 13 iunie 2002, precizând că nu deţine documente din care să rezulte că în perioada 1954 – 1964, I.E. a fost strămutată din motive politice. Mai mult, din actul de naştere al reclamantei, rezultă că aceasta s-a născut în comuna Grădiştea, judeţul Ialomiţa şi, prin urmare, până la data căsătoriei – 1960 – în lipsa unor dovezi contrare, rezultă că a domiciliat în localitatea natală, care se află în acelaşi judeţ, cu localitatea în care pretinde că a fost strămutată.
Cum nu există probe certe, în sensul că reclamanta a fost strămutată, curtea de apel în mod corect a respins acţiunea.
Depoziţiile extrajudiciare ale martorilor nu fac dovada strămutării recurentei.
Cei care au arătat că au fost vecini cu aceasta, nu au produs dovezi, în sensul că au fost şi ei strămutaţi în aceleaşi împrejurări, cu petenta, iar din depoziţiile celorlalţi martori nu se poate reţine în mod cert faptul strămutării numitei I.E.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta I.E., împotriva sentinţei civile nr. 35/CA din 27 martie 2003, a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1268/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1270/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
