ICCJ. Decizia nr. 1311/2004. Contencios. Anulare decizie si a titlului executoriu. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1311/2004
Dosar nr. 4063/2003
Şedinţa publică din 31 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 aprilie 2003, la Tribunalul Sibiu, secţia de contencios administrativ, sub nr. 3777, reclamantul L.I. a solicitat în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu şi Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Sibiu, anularea deciziei nr. 68 din 24 martie 2003 şi a titlului executoriu nr. 114350 din 17 mai 2002, ca nelegale.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamant, că şi-a construit în apartamentul său, o centrală termică, pentru care a achitat T.V.A., în temeiul art. 17 lit. b) din OUG nr. 17/2000, că formulând cerere de restituire a acestei sume, i-a fost admisă, iar ulterior Administraţia Finanţelor Publice Sibiu i-a solicitat restituirea sumei.
S-a mai susţinut că actele administrative emise, sunt nelegale, întrucât OUG nr. 17/2000 acordă cota 0 de T.V.A., pentru reabilitarea locuinţelor.
Tribunalul Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 3048/C pronunţată la 4 septembrie 2003, a admis acţiunea, a dispus modificarea deciziei nr. 68 din 24 martie 2003, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu, în sensul admiterii contestaţiei şi a absolvirii de restituirea sumei de 4.694.029 lei, reprezentând T.V.A.
Tribunalul Sibiu, pentru a hotărî astfel, a reţinut că pentru lucrările de instalare a centralei termice, reclamantul a achiziţionat şi materiale, că a îndeplinit condiţiile impuse de OUG nr. 17/2000, în ce priveşte cota 0 T.V.A.
Tribunalul a înlăturat apărarea formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu, în sensul că nu se poate restitui T.V.A. - ul pentru materialele achiziţionate pe cont propriu, întrucât prin Decizia nr. 3, a Ministerului Finanţelor Publice, s-a impus condiţia ca materiale încorporate să fie cuprinse în lucrările şi facturile emise de persoanele fizice sau juridice autorizate care execută lucrarea de instalare, condiţie pe care reclamantul o îndeplinea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu, invocând nelegalitatea acesteia, în sensul că intimatul nu a îndeplinit condiţiile prevăzute de Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1026/2000, acesta achiziţionând materialele pe cont propriu.
În acelaşi sens, a formulat recurs şi Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Sibiu.
Potrivit art. 3021 C. proc. civ., modificat şi completat prin OUG nr. 58/2003, s-au admis în principiu, recursurile, iar în faza judiciară a acestora, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizându-le, le-a respins cu următoarea motivare:
- rezultă că intimatul a îndeplinit condiţiile impuse de OUG nr. 17/2000 şi Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1026/2000, care se referă la realizarea instalaţiei şi montarea centralei;
- de asemenea, intimatul a făcut dovada că acestea au fost cumpărate de la comercianţi autorizaţi, conform facturilor fiscale care identifică bunul vândut şi preţul plătit;
- în atare împrejurare, recurentele au interpretat restrictiv actele normative enunţate, deşi acestea se referă la restituirea T.V.A., şi pentru materialele achiziţionate, astfel că recursurile de faţă urmează a fi respinse ca nefondate, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu şi de Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Sibiu împotriva sentinţei civile nr. 3048/C din 4 septembrie 2003, a Tribunalului Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 1310/2004. Contencios. Refuz eliberare copii.... | ICCJ. Decizia nr. 1312/2004. Contencios. Anularea deciziei... → |
---|