ICCJ. Decizia nr. 1311/2004. Contencios. Anulare decizie si a titlului executoriu. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr. 1311/2004

Dosar nr. 4063/2003

Şedinţa publică din 31 martie 2004

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 25 aprilie 2003, la Tribunalul Sibiu, secţia de contencios administrativ, sub nr. 3777, reclamantul L.I. a solicitat în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu şi Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Sibiu, anularea deciziei nr. 68 din 24 martie 2003 şi a titlului executoriu nr. 114350 din 17 mai 2002, ca nelegale.

În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamant, că şi-a construit în apartamentul său, o centrală termică, pentru care a achitat T.V.A., în temeiul art. 17 lit. b) din OUG nr. 17/2000, că formulând cerere de restituire a acestei sume, i-a fost admisă, iar ulterior Administraţia Finanţelor Publice Sibiu i-a solicitat restituirea sumei.

S-a mai susţinut că actele administrative emise, sunt nelegale, întrucât OUG nr. 17/2000 acordă cota 0 de T.V.A., pentru reabilitarea locuinţelor.

Tribunalul Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 3048/C pronunţată la 4 septembrie 2003, a admis acţiunea, a dispus modificarea deciziei nr. 68 din 24 martie 2003, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu, în sensul admiterii contestaţiei şi a absolvirii de restituirea sumei de 4.694.029 lei, reprezentând T.V.A.

Tribunalul Sibiu, pentru a hotărî astfel, a reţinut că pentru lucrările de instalare a centralei termice, reclamantul a achiziţionat şi materiale, că a îndeplinit condiţiile impuse de OUG nr. 17/2000, în ce priveşte cota 0 T.V.A.

Tribunalul a înlăturat apărarea formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu, în sensul că nu se poate restitui T.V.A. - ul pentru materialele achiziţionate pe cont propriu, întrucât prin Decizia nr. 3, a Ministerului Finanţelor Publice, s-a impus condiţia ca materiale încorporate să fie cuprinse în lucrările şi facturile emise de persoanele fizice sau juridice autorizate care execută lucrarea de instalare, condiţie pe care reclamantul o îndeplinea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu, invocând nelegalitatea acesteia, în sensul că intimatul nu a îndeplinit condiţiile prevăzute de Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1026/2000, acesta achiziţionând materialele pe cont propriu.

În acelaşi sens, a formulat recurs şi Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Sibiu.

Potrivit art. 3021 C. proc. civ., modificat şi completat prin OUG nr. 58/2003, s-au admis în principiu, recursurile, iar în faza judiciară a acestora, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizându-le, le-a respins cu următoarea motivare:

- rezultă că intimatul a îndeplinit condiţiile impuse de OUG nr. 17/2000 şi Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1026/2000, care se referă la realizarea instalaţiei şi montarea centralei;

- de asemenea, intimatul a făcut dovada că acestea au fost cumpărate de la comercianţi autorizaţi, conform facturilor fiscale care identifică bunul vândut şi preţul plătit;

- în atare împrejurare, recurentele au interpretat restrictiv actele normative enunţate, deşi acestea se referă la restituirea T.V.A., şi pentru materialele achiziţionate, astfel că recursurile de faţă urmează a fi respinse ca nefondate, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu şi de Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Sibiu împotriva sentinţei civile nr. 3048/C din 4 septembrie 2003, a Tribunalului Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2004.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1311/2004. Contencios. Anulare decizie si a titlului executoriu. Recurs