CSJ. Decizia nr. 1359/2004. Contencios. Anulare viza de iesire din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1359/2004
Dosar nr. 1029/2003
Şedinţa publică din 2 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 8 februarie 2002, reclamantul Z.X., cetăţean chinez, a chemat în judecată Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, solicitând anularea vizei de ieşire şi obligarea pârâtei să-i prelungească viza de şedere în România.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că se află în ţară de circa 8 ani, fiind asociat împreună cu soţia şi fiul său, la o societate comercială, îndeplinind condiţiile privind existenţa mijloacelor legale de întreţinere.
Prin sentinţa civilă nr. 66 din 27 ianuarie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că din actele aflate la dosar rezultă că veniturile obţinute din activitatea firmei, la care este asociat reclamantul, sunt insuficiente în raport cu cuantumul de 5000 dolari SUA lunar, nefiind astfel întrunite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din HG nr. 276/2001.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul Z.X., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că instanţa a reţinut greşit situaţia de fapt, analizând profilul firmei pe o perioadă trecută, şi nu actuală, când societatea are trei asociaţi şi realizează o cifră de afaceri de circa 2 miliarde lei.
De asemenea, instanţa nu a ţinut cont că s-a făcut dovada deţinerii legale a spaţiului ce constituie sediul firmei, astfel încât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de HG nr. 476/2001, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 123/2001.
Examinând cauza în raport cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că reclamantul, la data solicitării prelungirii vizei de şedere pentru afaceri în România, nu îndeplinea condiţiile impuse de lege cu privire la mijloacele legale de întreţinere.
Din actele dosarului rezultă că reclamantului, care a intrat în România în scop de afaceri, în decembrie 1999, i s-a prelungit succesiv dreptul de şedere până la data de 24 octombrie 2001, prezentându-se pentru prelungirea vizei, la 18 decembrie 2001.
Din documentele financiar-contabile anexate cererii a rezultat că din activităţile comerciale legal înregistrate, ca desfăşurate, nu a realizat, la jumătate anului 2001, decât un profit de 3,3 milioane lei, nefăcând dovada obţinerii unor venituri personale în cuantumul cerut de normele în vigoare.
Apare astfel, ca lipsită de relevanţă pentru data solicitării prelungirii dreptului de şedere, împrejurarea că în prezent, cifra de afaceri a societăţii comerciale al cărei asociat este reclamantul, este de circa 2 miliarde de lei.
Din actele dosarului mai rezultă că la verificarea efectuată de lucrătorii Serviciului Independent de Evidenţă Informatizată a Persoanei Bucureşti, la 20 septembrie 2001, s-a constatat că la sediul declarat nu se desfăşurau activităţi specifice de firmă.
De altfel, la data acordării vizei de ieşire, societatea are alt sediu şi alt obiect de activitate, respectiv comerţ cu ridicata, bunuri de consum, din certificatul constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerţului rezultând că în anul 2003, firma şi-a schimbat şi sediul şi profilul activităţii, aspecte ce nu pot fi avute în vedere la analizarea actului administrativ emis la 4 decembrie 2001.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Z.X., împotriva sentinţei civile nr. 66 din 27 ianuarie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1331/2004. Contencios. Declinare de... | ICCJ. Decizia nr. 1361/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
