ICCJ. Decizia nr. 1398/2004. Contencios. împotriva Hotarârii B.N.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1398/2004
Dosar nr. 2183/2003
Şedinţa publică din 14 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin recursul formulat în temeiul art. 83 alin. (2) din Legea nr. 58/1998, înregistrat la 3 iunie 2003, la Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, recurenta SC B.C. SA, în faliment, reprezentată prin lichidator SC P.C. SRL a invocat nelegalitatea Hotărârii Băncii Naţionale a României, emisă la 23 ianuarie 2003.
În motivarea recursului s-a susţinut că prin actul emis, Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României a analizat situaţia rezervelor minime obligatorii ale SC B.C. SA şi constatând că aceasta a înregistrat deficit de rezervă, a hotărât aplicarea dispoziţiilor art. 23 lit. a) din Regulamentul nr. 6/2000 al Băncii Naţionale a României, referitoare la dobânzi penalizatoare în sumă de 66 miliarde lei şi 168.000 dolari SUA.
Ca motiv de nelegalitate, recurenta a precizat că începând cu 29 iunie 1998, activitatea SC B.C. SA se afla sub incidenţa dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 64/1995 şi că nu i se puteau aplica prevederile art. 23 lit. a) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 6/2002.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând actele dosarului, urmează să constate că în mod întemeiat Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României a respins contestaţia împotriva măsurii luate de conducerea executivă, din data de 23 ianuarie 2003, prin care s-a dispus aplicarea dispoziţiilor art. 23 lit. a) din Regulamentul nr. 6/2002, privind regimul rezervelor minime obligatorii, începând cu perioada de aplicare 24 august 2002 – 23 septembrie 2002.
Rezultă că potrivit sentinţei civile nr. 3014 din 29 iunie 1998 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, recurenta s-a aflat sub incidenţa prevederilor Legii nr. 64/1995 republicată, fiind în încetare de plată.
În mod întemeiat s-a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 64/1995, care reglementează situaţia dobânzilor sau cheltuielilor care urmează a fi adăugate unor creanţe existente deja la data deschiderii procedurii.
Banca Naţională a României nu a înregistrat la momentul respectiv, nici o creanţă asupra recurentei şi ca atare, dobânda penalizatoare calculată de Banca centrală, în baza Regulamentului nr. 6/2002 nu s-a adăugat unei creanţe preexistente care ar fi reprezentat principalul obligaţiilor debitoarei, împrejurare în care recursul de faţă urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC B.C. SA, prin lichidator SC P.C. SRL Bucureşti împotriva Hotărârii din 23 ianuarie 2003 a Băncii Naţionale a României, ca neîntemeiat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1384/2004. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 1400/2004. Contencios. Anulare adresa. Recurs → |
|---|
