ICCJ. Decizia nr. 1395/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1395/2004
Dosar nr. 1263/2004
Şedinţa publică din 6 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 iulie 2003, reclamanta SC N.G. SA Cluj Napoca a chemat în judecată Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj, pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa şi în contradictoriu cu Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Oradea – Biroul Vamal de Control şi Vămuire Borş, să se dispună anularea deciziei nr. 637 din 9 iunie 2003, precum şi anularea actului constatator nr. 161 din 11 aprilie 2003 şi a procesului-verbal din aceeaşi dată, privind calculul majorărilor şi penalităţilor de întârziere calculate.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că a întocmit declaraţia vamală de tranzit şi a emis scrisoare de garanţie în limita taxelor vamale, ce urmau a fi plătite de importator, iar reprezentanţii SC T. SRL nu au prezentat la biroul vamal de destinaţie, autovehiculul, pentru a se încheia regimul de tranzit vamal, astfel că s-a procedat la emiterea unui titlu de creanţă în sarcina sa, împrejurare care contravine dispoziţiilor legale în vigoare.
Tribunalul Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 4804 din 5 noiembrie 2003, a respins acţiunea.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta SC N.G. SA, susţinând că temeiul legal al soluţiei date este Decizia nr. 2397/2000 a Direcţiei Generale a Vămilor, care însă a fost abrogată prin Decizia nr. 471/2002, că titularul tranzitului vamal este transportatorul mărfurilor, şi nu reclamanta care are numai calitatea de comisionar vamal.
Recursul este fondat.
În fapt, SC N.G. SA Cluj, Agenţia Vama Borş a întocmit declaraţia vamală de tranzit nr. I – 145757 din 22 mai 2001, privind autovehiculul marca D.B., proprietatea SC T. SRL, în vederea îndeplinirii operaţiunilor de tranzit vamal.
Reclamanta-recurentă a garantat operaţiunea vamală suspensivă, cu scrisoarea de garanţie nr. 31 februarie 2000, în limita valorii taxelor vamale ce urmau să fie plătite de către importatori, la biroul vamal din Sighetul Marmaţiei, care era localitatea de destinaţie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (1) din Regulamentul vamal, declaraţia vamală de tranzit constituie titlu executoriu pentru plata taxelor vamale, în cazul în care transportatorul nu prezintă bunurile la unitatea vamală de destinaţie în termenul stabilit, prin alineatul ultim al aceluiaşi articol stabilindu-se că unitatea vamală care a emis declaraţia vamală de tranzit, percepe taxele vamale devenite exigibile după ce a solicitat unităţii vamale de destinaţie, informaţii cu privire la sosirea bunurilor tranzitate.
În ipoteza în care garantarea plăţii taxelor vamale s-a făcut în modalitatea prevăzută de art. 236 lit. a) din Regulamentul vamal, prin consemnarea taxelor vamale, adică prin depunerea provizorie la organele vamale, a sumei egale cu cuantumul taxelor vamale aferente bunului, cum este cazul în speţă, unitatea vamală care a emis declaraţii vamale de tranzit, trebuia să procedeze la încheierea din oficiu a operaţiunii de tranzit, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 25 din OG nr. 26/1993, ceea ce constă în virarea sumelor depuse, din contul garanţiei vamale, în cel al taxelor vamale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 162 din HG nr. 626/1997, titularul tranzitului vamal este transportatorul mărfurilor, ceea ce înseamnă că în speţa de faţă este SC T. SRL, şi nu recurenta-reclamantă care are numai calitatea de comisionar vamal.
Argumentarea instanţei de fond potrivit căreia raportul la momentul încheierii documentelor vamale Decizia nr. 2397/2000 a Direcţiei Generale a Vămilor era în vigoare, nu poate fi reţinut, dispoziţiile acesteia neputând contrazice prevederile HG nr. 626/1997.
De altfel, această decizie a şi fost abrogată prin Decizia nr. 471/2002 a Direcţiei Generale a Vămilor.
Având în vedere cele mai sus arătate, se va admite recursul declarat de reclamantă, se va modifica sentinţa atacată şi în fond, se va admite acţiunea formulată de aceasta. Se vor anula actele administrative atacate şi va fi exonerată reclamanta, de suma actualizată, prin adăugarea dobânzilor şi penalităţilor de întârziere rezultate din adresa de înfiinţare a popririi nr. 211 din ianuarie 2004, cu care a fost executată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC N.G. SA Cluj Napoca împotriva sentinţei civile nr. 4804/C din 5 noiembrie 2003 a Tribunalului Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond admite acţiunea formulată de reclamanta SC N.G. SA Cluj Napoca.
Anulează Decizia nr. 637 din 9 iunie 2003 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj şi actul constatator nr. 161 din 11 aprilie 2003 şi procesul-verbal cu acelaşi număr, încheiate de Biroul Vamal de Control şi Vămuire Borş.
Exonerează pe reclamantă de plata sumei totale de 79.484.855 lei, reprezentând taxe vamale, comision vamal şi T.V.A.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1383/2004. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 1396/2004. Contencios. Anulare decizie... → |
|---|
