ICCJ. Decizia nr. 1412/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1412/2004
Dosar nr. 1121/20022
Şedinţa publică din 15 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 14 august 2001, reclamanta SC T.E. SRL Bucureşti a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Vămilor, să se dispună anularea deciziei nr. 1142/2001 şi a proceselor-verbale nr. 6/2001, nr. 22/2001, cât şi a actelor de constatare nr. 57/2001 şi nr. 133 - 194/2001, precum şi obligarea pârâţilor să restituie suma de 713.982.916 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că potrivit obiectului de activitate este specializată în producţia de mijloace ale tehnicii de calcul şi de birou, obiectul importurilor efectuate constituindu-l ansamblele şi accesoriile necesare producţiei de calculatoare. A precizat reclamanta că în mod eronat organele vamale şi financiare au obligat-o la plata sumei de 713.972.916 lei reprezentând taxe vamale, comision vamal şi T.V.A., ca urmare a încadrării tarifare nelegale, deoarece produsul „boxe pentru calculator" este distribuit numai cu un calculator, după cum şi pentru produsul „cooler", nelegal a fost încadrat de organele vamale şi fiscale, la poziţia tarifară 8414.59.30.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 114 din 6 februarie 2002, a admis acţiunea reclamantei, a anulat Decizia nr. 1142 din 24 iulie 2001, emisă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi corespunzător, procesul-verbal nr. 6 din 19 ianuarie 2001, cu Nota de rectificare nr. 22 din 5 februarie 2001, încheiat de Direcţia Generală a Vămilor – Direcţia de Supraveghere şi Control Vamal – Serviciul de control ulterior, a actelor constatatoare nr. 183 – 194 din 5 februarie 2001 şi 49 - 54 din 13 februarie 2001, dispunând restituirea sumei de 713.972.916 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că autoritatea vamală nu a efectuat o expertiză prin prelevare de probe din mărfurile supuse vămuirii, după cum din raportul de expertiză efectuată în cauză s-a concluzionat că încadrarea tarifară legală, reală, este pentru cele două repere 8471 şi respectiv, 8473, fiind singura posibilă din punct de vedere tehnic.
Împotriva sentinţei nr. 114/2002 au declarat recurs Autoritatea Naţională a Vămilor şi Ministerul Finanţelor Publice.
Recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor susţine că hotărârea s-a dat cu aplicarea greşită a legii, că s-a întemeiat pe concluziile raportului de expertiză, ignorând total dispoziţiile Regulilor generale pentru sistemul armonizat, fiind greşit stabilite poziţiile tarifare, după cum greşit a reţinut că efectuarea unei expertize era în sarcina Direcţiei Generale a Vămilor. Un alt motiv de casare se referă la critica adusă cu referire la argumente străine de natura pricinii, în esenţă fiind, deci, invocate prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În recursul Ministerului Finanţelor Publice se critică sentinţa, având temei art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că prin aplicarea greşită a legii, instanţa a înlăturat încadrarea tarifară stabilită de organele de control.
Examinând sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate şi dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursurile sunt nefondate.
Este necontestat, astfel cum a reţinut instanţa de fond, dar şi recurentele, că încadrarea mărfurilor în Tariful vamal de import al României se face conform Regulilor generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, prezentate în anexa Legii nr. 98/1996, pentru aderarea la Convenţia internaţională privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare.
În speţă, reclamanta, societatea comercială specializată în producţia de mijloace de tehnică de calcul şi de birou, a efectuat în perioada 1999 – 2000, importuri reprezentând boxe pentru calculator şi coolere, pentru care la data importului, prin declaraţiile vamale de import, boxele pentru calculator au fost încadrate la poziţiile tarifare 84.71.60.90, 84.71.80.00, 84.71.80.10 şi 84.73.30.90, iar coolerele, la poziţia tarifară 84.73.30.90, încadrări care beneficiau de scutire la plata comisionului vamal, potrivit art. 5 din Legea nr. 217/1997 privind aprobarea listei României de concesii tarifare pentru produse ale tehnologiei informaţiei.
La controlul ulterior, prin sondaj, efectuat de Direcţia de Supraveghere Vamală, prin procesul-verbal nr. 6 din 19 ianuarie 2001 s-a constatat că reclamanta-intimată a încadrat eronat produsele, şi că în mod corect în aprecierea organelor de control vamal, trebuie să fie la poziţia tarifară 85.18, coduri tarifare 85.18.21.90 şi 85.18.22.90 la boxe, iar pentru coolere, la poziţia tarifară 84.14, cod tarifar 84.14.59.30, pentru care nu au fost acordate facilităţi vamale în anii 1999 - 2000.
În cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de fond în mod corect, având în vedere raportul de expertiză, relaţiile din adresa 2828, dispoziţiile legale incidente, anexe la Legea nr. 98/1996, HG nr. 626/1997, a reţinut că şi din punct de vedere tehnic, încadrarea produselor boxe pentru calculator şi coolere în cadrul poziţiei tarifare 8471 şi 8473 de la Capitolul 8471, este singura corectă .
De altfel, conform regulii generale nr. 3 lit. a) pentru interpretarea Sistemului armonizat, prevăzută în Decizia nr. 16/2000 privind Normele tehnice de interpretare, poziţia cea mai specifică are prioritate faţă de poziţiile cu un conţinut mai general.
Boxele importate se constată în mod cert, necontestat, că sunt accesorii ale calculatorului, fiind destinate în primul rând pentru calculator, iar utilizarea pentru care au fost proiectate, este aceea de a funcţiona împreună cu calculatorul, chiar dacă pot fi indicate şi alte posibilităţi suplimentare de utilizare a acestora.
Aceeaşi situaţie este şi pentru produsul cooler, reprezentând un ventilator destinat exclusiv răcirii procesului unităţii centrale a unei maşini de prelucrare a datelor, destinaţia fiind concret determinată, fiind un ansamblu al calculatorului.
Faţă de considerentele expuse se constată că sentinţa instanţei de fond este legală, fiind dată cu respectarea şi aplicarea actelor normative în mod corect, că în motivarea soluţiei, instanţa a analizat probele şi actele normative incidente speţei.
În consecinţă, constatându-se că sentinţa recurată este judicios şi corect motivată, fiind legală, recursurile se vor respinge ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Autoritatea Naţională a Vămilor şi de Ministerul Finanţelor Publice, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva sentinţei civile nr. 114 din 6 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1410/2004. Contencios. Anulare anexa din... | ICCJ. Decizia nr. 242/2004. Contencios → |
|---|
