ICCJ. Decizia nr. 1410/2004. Contencios. Anulare anexa din H.G.nr. 573/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1410/2004
Dosar nr. 3309/2002
Şedinţa publică din 15 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa recurată, sentinţa civilă nr. 574/CA/2002 – P pronunţată la data de 11 noiembrie 2002 în dosarul nr. 3702/CA/2002, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanţii Cabinetul Individual Medical M.Z. Oradea şi Z.M. împotriva Guvernului României şi a dispus anularea Anexei 2.1 pct. I a HG nr. 573/2002 pentru aprobarea procedurilor de autorizare a funcţionării comercianţilor şi suspendarea executării acesteia.
Totodată, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, iar pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că prin HG nr. 573/2002, Anexa 2, se produce o îngrădire a exercitării profesiei de medic, specializarea igienă şi este pusă în pericol sănătatea populaţiei, prin aceea că pentru o serie de activităţi comerciale este introdusă procedura autorizării sanitare pe baza declaraţiei pe proprie răspundere, anume pentru activităţile din Anexa 2.1 pct. I ori autorizarea sanitară prin procedura de evaluare pentru activităţile cuprinse în Anexa 2.1 pct. II.
Pentru a respinge excepţia lipsei de calitate procesuală activă a reclamanţilor, invocată de pârât, instanţa de fond a motivat că reclamantul este medic primar de specialitate igienă şi, totodată, este titularul Cabinetului Individual Medical cu aceeaşi denumire, are calitate procesuală activă, atât în nume propriu, în calitate de medic igienist, cât şi ca titular al cabinetului medical pe care îl conduce.
A mai motivat că în calitate de titular al unei unităţi medicale private are dreptul recunoscut de lege de a asigura sănătatea publică, iar în calitate de persoană fizică are un drept la ocrotirea sănătăţii garantat de art. 33 din Constituţie.
Pe fond, curtea de apel a motivat că prin HG nr. 573/2002, Anexa 2.1 pct. I cuprinde lista activităţilor supuse autorizării sanitare pe baza declaraţiei pe propria răspundere şi unde a fost prevăzută această procedură simplificată pentru producţia alimentelor pe bază de carne, prelucrarea şi conservarea fructelor şi legumelor, fabricarea margarinei şi produselor comestibile similare, fabricarea altor produse alimentare, comerţ cu amănuntul al cărnii şi a produselor din carne, a peştelui, crustaceelor şi moluştelor, precum şi activităţi de consum din cafenele şi baruri, activităţi de asistenţă socială fără cazare, activităţi de salubritate şi similare, alte activităţi recreative, ş.a.
A considerat instanţa de fond că prin introducerea acestei proceduri simplificate în ceea ce priveşte obţinerea autorizaţiei sanitare pentru activităţile prevăzute în Anexa 2.1 pct. I din HG nr. 573/2002, se pune în pericol sănătatea publică.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Guvernul României care a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, ca urmare a aplicării greşite a legii, reţinând că HG nr. 573/2002, Anexa 2.1 pct. I, ar încălca drepturi legale ale reclamanţilor, limitând exercitarea profesiei de medic, specialitatea igienă şi punând în pericol sănătatea populaţiei.
Recursul este întemeiat.
HG nr. 573/2002 pentru aprobarea procedurilor de autorizare a funcţionării comercianţilor (M. Of. nr. 414/14.06.2002), a fost adoptată în temeiul art. 9 din OUG nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor, republicată.
Într-adevăr, prin OUG nr. 76/2001 a fost instituită o procedură unică de înregistrare şi de autorizare a funcţionării comercianţilor, în scopul simplificării unor formalităţi administrative.
Prin art. 9 din această ordonanţă de urgenţă, Guvernul a fost obligat ca la propunerea ministerelor în subordinea cărora funcţionează autorităţile publice menţionate la art. 3 alin. (5), cu avizul Ministerului Finanţelor Publice şi a Ministerului pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie, să stabilească procedurile, documentele necesare şi formularistica tip pentru autorizarea funcţionării comercianţilor.
Este adevărat că intimaţii-reclamanţi, ca medic primar de igienă şi cabinet medical individual, desfăşoară activităţi de asistenţă de sănătate publică, dar instanţa de fond a reţinut în mod greşit că prin actul administrativ atacat ar fi fost încălcate drepturile recunoscute de lege în favoarea intimaţilor-reclamanţi, considerentele hotărârii pronunţate rămânând la nivelul unor afirmaţii nesusţinute de argumente.
Astfel, actul administrativ atacat, HG nr. 573/2002, a fost adoptat de Guvern, în temeiul şi în limitele stabilite printr-un act normativ cu putere de lege şi a avut ca rezultat simplificarea unor formalităţi administrative, iar în dosar nu există nici o dovadă că această reglementare ar fi afectat în vreun fel drepturile invocate de intimaţii-reclamanţi, exercitarea profesiei de medic în specialitatea igienă şi la ocrotirea sănătăţii.
În concluzie, motivele de recurs sunt întemeiate, actul administrativ atacat fiind emis în baza şi pentru organizarea executării legii, cu respectarea prevederilor OUG nr. 76/2001, urmând ca recursul să fie admis şi, rejudecând cauza, acţiunea să fie respinsă pentru considerentele de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 574/CA/2002 – P din 11 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
Casează sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1399/2004. Contencios. Anulare decizie C.S.A.... | ICCJ. Decizia nr. 1412/2004. Contencios → |
|---|
