ICCJ. Decizia nr. 1396/2004. Contencios. Anulare decizie D.G.F.P. Cluj. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1396/2004
Dosar nr. 1056/2004
Şedinţa publică din 6 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 17 iunie 2003, reclamanta SC N.G. SA Cluj-Napoca a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj, anularea deciziei nr. 627 din 31 mai 2003 emisă de pârâtă, prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva actului constatator nr. 655 din 30 septembrie 2002 şi a proceselor-verbale anexe încheiate de Biroul Vamal de Control şi Vămuire la Frontieră Borş, admiterea contestaţiei şi anularea actului constatator de mai sus şi a procesului-verbal de calcul al majorărilor şi penalităţilor de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat că prin actul constatator nr. 655 din 30 septembrie 2002, i s-a stabilit în sarcină, suma de 31.959.972 lei reprezentând taxe vamale, comision vamal şi T.V.A., iar prin procesul-verbal nr. 12.004 din 1 octombrie 2002, anexă, i s-au calculat majorări de întârziere în cuantum de 120.751.166 lei şi penalităţi de întârziere în sumă de 1.917.598 lei, în total 154.628.736 lei.
În mod eronat, prin actul administrativ atacat, pârâta i-a respins contestaţia formulată împotriva acestor acte nelegale, întrucât în calitatea sa de declarant vamal în vama de intrare şi-a îndeplinit toate obligaţiile legale referitoare la tranzitul stabilit prin D.V.T. nr. 13767 din 18 octombrie 1997.
Tribunalul Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 4261/C din 7 octombrie 2003; a respins acţiunea, ca neîntemeiată, reţinând că reclamantei, în calitate de comisionar vamal, îi revine obligaţia achitării sumelor reţinute în sarcina sa, prin actele administrative contestate, conform prevederilor art. 95 din HG nr. 626/1997, în condiţiile în care plata nu s-a efectuat direct de către titularul de tranzit, care este o firmă din Turcia şi care, într-adevăr, nu a încheiat operaţiunea vamală suspensivă pentru tranzitul în cauză.
În opinia primei instanţe, potrivit dispoziţiilor art. 155 alin. (2) din HG nr. 626/1997 şi având în vedere că regimul vamal suspensiv nu a fost încheiat, corect au procedat organele vamale, încasând din oficiu drepturile de import datorate în baza unui act constatator.
Cât despre majorările şi penalităţile de întârziere calculate, acestea reprezintă o măsură accesorie în raport cu debitul datorat.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC N.G. SA Cluj-Napoca, pe care l-a timbrat potrivit cerinţelor legale.
Prin încheierea pronunţată în Camera de consiliu, la 2 martie 2004, recursul a fost admis în principiu, constatându-se că îndeplineşte condiţiile de formă şi că motivele invocate de recurentă se încadrează în cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În susţinerea recursului, reclamanta a susţinut, în esenţă, că, în speţă, este vorba despre o operaţiune vamală care a beneficiat de un regim vamal de autostradă, care trebuia finalizat la Biroul Vamal de Ieşire – Giurgiu Autostradă, de către comisionarul vamal de la acest birou.
Dispoziţiile art. 97, 164 şi 165 din HG nr. 626/1997, invocate de prima instanţă, sunt neaplicabile, acestea reglementând în opinia recurentei, situaţia unui import de mărfuri, şi nu pe cea a mărfurilor care tranzitează România, cu destinaţia Turcia, cum este cazul de faţă.
A mai arătat că, în orice caz, culpa pentru neplata obligaţiilor vamale nu îi aparţine, aceasta revenind titularului de tranzit, conform art. 162 alin. (1) din HG nr. 626/1997 sau comisionarului vamal de la biroul vamal de ieşire din România.
Pe de altă parte, aşa cum rezultă din adresele nr. 13337/1997 şi nr. 6378/1997, Birourile Vamale Cluj-Napoca şi Borş au comunicat băncii că operaţiunile pentru care s-a emis scrisoarea de garanţie, au fost lichidate.
Criticile formulate de recurentă sunt întemeiate.
În fapt, aşa cum rezultă din actele dosarului, la data de 18 octombrie 1997, recurenta a introdus în ţară, prin Vama Borş, o cantitate de 4325 kg articole de îmbrăcăminte, pentru care s-a întocmit D.V.T. nr. 13767 din 18 octombrie 1997, în baza căreia titularul operaţiunii vamale a beneficiat de un regim vamal de autostradă, durata tranzitului vamal aprobat fiind de 3 zile.
Întrucât titularul de tranzit nu s-a prezentat la Biroul Vamal Giurgiu Autostradă pentru definitivarea operaţiunii de vămuire a mărfii tranzitate, unitatea vamală din Borş a încheiat la data de 30 septembrie 2002, actul constatator nr. 655 şi la 1 octombrie 2002, procesul-verbal nr. 12004, prin care a stabilit în sarcina recurentei-reclamante, obligaţii bugetare constând în taxe vamale, comision vamal şi T.V.A., precum şi majorări şi penalităţi de întârziere aferente.
În conformitate cu dispoziţiile art. 162 alin. (1) din HG nr. 626/1997 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, „titularul de tranzit vamal este transportatorul mărfurilor. Acesta este obligat să depună la biroul vamal de plecare, direct sau prin reprezentant, o declaraţie vamală de tranzit".
Din textul legal citat, coroborat cu actele dosarului, rezultă că titularul operaţiunii vamale este transportatorul bunurilor, în speţă SC S.T. Turcia, şi nu recurenta, aceasta din urmă având doar calitatea de declarant şi comisionar vamal.
Nu se poate reţine nici răspunderea subsidiară a recurentei, care, potrivit susţinerilor intimatei şi primei instanţe, în calitate de comisionar vamal, trebuia să achite obligaţiile vamale, deoarece aşa cum s-a dovedit prin adresele nr. 13337 din 5 noiembrie 1997, emisă de Vama Cluj-Napoca şi nr. 6378 din 7 noiembrie 1997 a Vămii Borş, cele două autorităţi vamale şi-au dat acordul cu privire la deblocarea scrisorii de garanţie bancară a recurentei, deoarece operaţiunile vamale pentru care a fost constituită, au fost lichidate.
Intimata-pârâtă nu poate invoca faptul că adresele indicate nu specifică printre operaţiunile lichidate, pe cele în cauză, întrucât culpa într-o asemenea omisiune revine în exclusivitate autorităţilor vamale şi e de principiu că nu se poate invoca în apărare, propria culpă.
Prin urmare, atât în ceea ce priveşte taxele vamale, comisionul vamal şi T.V.A., cât şi cu privire la majorările de întârziere şi penalităţile aferente calculate, impunerea recurentei s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale incidente.
Pronunţând o soluţie contrară, prima instanţă a aplicat eronat aceste dispoziţii legale.
Trebuie menţionat, totuşi, că susţinerea recurentei din concluzii scrise, conform căreia dreptul de stabilire a creanţelor bugetare în discuţie ar fi fost prescris, este neîntemeiată.
Faţă de data emiterii D.V.T., respectiv 18 octombrie 1997, întocmirea actului constatator la 30 septembrie 2002 şi a procesului-verbal la 1 octombrie 2002 s-a făcut în cadrul termenului de prescripţie de 5 ani, neavând relevanţă data comunicării acestor acte către recurentă.
Faţă de toate cele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., se va admite recursul şi se va modifica sentinţa atacată, în sensul admiterii acţiunii reclamantei.
Pe cale de consecinţă, Curtea va anula Decizia nr. 627/2003 a intimatei, precum şi actul constatator şi procesul-verbal contestate emise de Biroul Vamal Borş şi va exonera recurenta-reclamantă de plata sumei totale de 154.628.736 lei, reprezentând taxe vamale, comision vamal, T.V.A., majorări şi penalităţi de întârziere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC N.G. SA Cluj-Napoca împotriva sentinţei civile nr. 4261/C din 7 octombrie 2003 a Tribunalului Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea reclamantei SC N.G. SA Cluj-Napoca.
Anulează Decizia nr. 627 din 31 mai 2003 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj şi actul constatator nr. 655 din 30 septembrie 2002 şi procesul-verbal nr. 12004 din 11 octombrie 2002, emise de Biroul Vamal Borş şi exonerează reclamanta de plata sumei totale de 154.628.736 lei, reprezentând taxe vamale, comision vamal, T.V.A., majorări şi penalităţi de întârziere.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1395/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1399/2004. Contencios. Anulare decizie C.S.A.... → |
|---|
