ICCJ. Decizia nr. 1400/2004. Contencios. Anulare adresa. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1400/2004
Dosar nr. 3246/2003
Şedinţa publică din 14 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 27 februarie 2003, reclamantul I.V. a solicitat în contradictoriu cu Procurorul general al României, desfiinţarea adresei nr. 37619 din 15 ianuarie 2003, prin care s-a respins memoriul depus de acesta, pentru promovarea recursului în anulare împotriva deciziei civile nr. 51 din 10 ianuarie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 4088/2002.
Acţiunea introductivă a fost înregistrată cu nr. 800/2003, la Curtea de Apel Bucureşti, care a soluţionat cauza, prin sentinţa civilă nr. 670 din 15 mai 2003, pronunţând soluţia de respingere a excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului, şi de admitere a excepţiei lipsei plângerii prealabile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, respingând acţiunea, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa sesizată a reţinut că petentul-reclamant nu a îndeplinit procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul I.V., motivând că în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 din menţionata lege, incidente fiind prevederile Legii nr. 544/2001, care la art. 7 alin. (2), prevede că autorităţile publice au obligaţia de a motiva refuzul la cererile înregistrate şi de a-l comunica în termen de 5 zile de la primirea petiţiilor.
Recursul nu este fondat.
În cauză, cererea formulată de petentul-reclamant vizează soluţia de aprobare a promovării recursului în anulare, deci nu se întemeiază pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001, întrucât se referă la o informaţie de interes privat, şi nu la informaţii de interes public.
Aşadar, reclamantul, considerându-se vătămat într-un drept recunoscut de lege, prin refuzul autorităţii publice de a motiva soluţia dată, şi promovând acţiunea sa, pe calea contenciosului administrativ, îndeplinirea procedurii prealabile, conform dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, este, deci, obligatorie.
Chiar şi în situaţia în care ulterior petentul s-a mai adresat cu două cereri, Ministerului Public, acesta trebuia să formuleze separat, reclamaţia administrativă, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile imperative ale art. 5 din Legea nr. 29/1990.
De altfel, cererile invocate de recurent, privesc: prima, promovarea recursului în anulare şi următoarea, solicitarea de a i se comunica modul de soluţionare a memoriului înaintat, aşa încât nu pot fi considerate, ca fiind plângeri administrative, în sensul prevăzut de lege.
Faţă de aceste considerente, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.V. împotriva sentinţei civile nr. 670 din 15 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1398/2004. Contencios. împotriva Hotarârii... | ICCJ. Decizia nr. 1411/2004. Contencios. Refuz anulare Hotarâre... → |
|---|
