ICCJ. Decizia nr. 1546/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Decretului-Lege nr.118/1990. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1546/2004
Dosar nr. 4076/2003
Şedinţa publică din 22 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 21 martie 2003 şi înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, reclamanta C.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială a municipiului Bucureşti, să se anuleze Decizia nr. 1063 din 7 octombrie 2002, prin care Comisia pentru aplicarea Decretului - lege nr. 118/1990, a respins cererea sa.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că prin cererea adresată pârâtei în data de 27 septembrie 2002, a cerut să i se stabilească drepturile şi calitatea prevăzută de Decretul - lege nr. 118/1990, art. 1 alin. (2) lit. a), pentru perioada 29 august 1944 – iulie 1945, dar cererea a fost respinsă în mod nelegal.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă, prin sentinţa nr. 3107 din 3 septembrie 2003, a admis acţiunea, a anulat Decizia nr. 1063/2002 emisă de pârâtă şi a recunoscut reclamantei, calitatea de beneficiară a Decretului nr. 118/1990.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a fost deportată în Salzburg, în perioada 1 octombrie 1944 – 30 aprilie 1945.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, criticând hotărârea, ca fiind nelegală, instanţa nemotivând în fapt şi în drept, soluţia, iar pe de altă parte, este lipsită de temei legal şi cu aplicarea greşită a legii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea pronunţată la 17 noiembrie 2003, a constatat îndeplinite condiţiile de formă, cum sunt prevăzute în art. 3021 C. proc. civ., aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 58/2003, motivele invocate încadrându-se în cerinţele art. 304 C. proc. civ. şi a admis în principiu, recursul în cadrul procedurii prealabile.
Recursul se constată a fi fondat.
Principiul general consacrat de Codul de procedură civilă, impune ca orice hotărâre judecătorească să fie motivată, pentru a se da instanţelor superioare, posibilitatea de a controla judecata primelor instanţe, prin controlul judiciar exercitat prin căile de atac.
Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori să prezinte motivele de fapt şi de drept care au format convingerea lor, să enunţe cele contestate şi dovezile care au determinat-o.
Acest principiu îşi găseşte statornicirea în dispoziţiile cu caracter imperativ ale art. 261 pct. 5 C. proc. civ., iar nerespectarea lor conduce la casarea sentinţei.
În speţă, se constată că sentinţa nr. 3107/2003 nu respectă prevederile imperative ale art. 261 pct. 5 C. proc. civ., nu sunt prezentate motivele de fapt şi de drept, dovezile care au condus la pronunţarea hotărârii.
În raport cu această constatare şi conform considerentelor expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi se va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcţia pentru Dialog, Familie şi Solidaritate Socială a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 3107 din 3 septembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1540/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1549/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
