ICCJ. Decizia nr. 1536/2004. Contencios. Anulare decizie Ministerul Finantelor Publice. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1536/2004
Dosar nr. 555/2002
Şedinţa publică din 22 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Direcţia Controlului Financiar Fiscal Prahova, prin procesul-verbal de control nr. 2782 din 8 septembrie 2001, a reţinut că SC C.C. SA Ploieşti a înregistrat în mod nelegal pe cheltuieli, suma de 1.920.000.000 lei, reprezentând rambursarea împrumutului pretins acordat de L.N., în valoare de 95.000 dolari SUA, în condiţiile în care societatea nu a beneficiat de acest împrumut, acordat în realitate Asociaţiei C. PAS din cadrul societăţii şi, totodată, în care prestatorul de servicii de consultanţă pentru privatizare, – SC O. SRL Bucureşti nu a înregistrat în evidenţele sale contabile, vreo sumă de bani, ca fiind primită de la societate sau de la Asociaţia C. PAS.
În urma acestor constatări, organele fiscale au recalculat obligaţiile de plată ale societăţii, privind impozitul pe profit şi majorările de întârziere, iar actul de control nu a fost contestat de SC C.C. SA Ploieşti, ci de L.N., în nume propriu, ca persoană fizică interesată în clarificarea întinderii datoriilor societăţii.
Prin Decizia nr. 1670 din 23 octombrie 2001, Ministerul Finanţelor Publice a respins contestaţia formulată de L.N., reţinând că acesta nu are calitatea procesuală activă, întrucât prin actul de control s-au stabilit obligaţii fiscale în sarcina altui debitor, respectiv SC C.C. SA Ploieşti.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 273 din 18 decembrie 2001, a respins acţiunea reclamantului L.N., prin care a solicitat anularea deciziei nr. 1670 din 23 octombrie 2001 a Ministerului Finanţelor Publice, precum şi a procesului-verbal de control nr. 2782 din 7 septembrie 2001.
S-a reţinut că, potrivit OUG nr. 13/2001, împotriva măsurilor dispuse prin actul de control sau imputare, întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, se pot exercita căile administrative de atac prevăzute de acest act normativ, numai de către debitorii obligaţiilor fiscale, persoane juridice sau fizice, ori reprezentanţii legali ai acestora; or, în cauză, SC C.C. SA Ploieşti, în sarcina căruia s-au stabilit sume datorate bugetului de stat, nu a contestat actul de control, astfel că, în mod corect, Ministerul Finanţelor Publice a apreciat că petiţionarul, în nume propriu, nu poate ataca procesul-verbal de control, în temeiul OUG nr. 13/2001.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul L.N., invocând aspecte de nelegalitate şi netemeinicie a actelor administrative atacate, prin care a fost prejudiciat.
Recursul este nefondat.
În adevăr, în cauză, procesul-verbal de control nr. 2782/2001, prin care Direcţia Controlului Financiar Fiscal Prahova a stabilit obligaţii fiscale în sarcina SC C.C. SA Prahova, nu a fost contestat de către această societate, ca debitoare, ci numai de către L.N., în nume propriu.
În situaţia dată, prima instanţă a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile OUG nr. 13/2001, în vigoare în acel timp, reţinând că reclamantul, în nume propriu, nu putea ataca actul de control, pe calea prevăzută de această ordonanţă, întrucât actul priveşte o societate, iar el nu are calitatea de drept fiscal şi debitor al obligaţiei de plată.
În consecinţă, se constată că atât Ministerul Finanţelor Publice, cât şi prima instanţă au apreciat corect că nu se poate examina pe fond legalitatea actului de control, întrucât reclamantul nu are calitatea de debitor al obligaţiei stabilite prin acest act.
Aşadar, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile nr. 1 din Legea nr. 29/1990, întrucât prin actele administrative atacate, reclamantul nu a fost vătămat în vreun drept recunoscut de lege.
Faţă de cele menţionate, soluţia adoptată de prima instanţă este legală şi temeinică, iar recursul, nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.N. împotriva sentinţei civile nr. 273 din 18 decembrie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercială, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1524/2004. Contencios. Refuz înregistrare... | ICCJ. Decizia nr. 1540/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
