ICCJ. Decizia nr. 1596/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1596/2004
Dosar nr. 4415/2003
Şedinţa publică din 27 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 august 2003, la Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ, sub nr. 3081, reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 6569 din 15 august 2003 şi obligarea de a-i recunoaşte calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamant că pârâta i-a respins cererea, pentru că nu era născut la data strămutării părinţilor.
Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 397 pronunţată la 6 octombrie 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 6569 din 15 august 2003 şi a obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a născut pe perioada strămutării părinţilor săi, că a suferit persecuţii etnice pe toată această perioadă, care este sinonimă cu refugiul şi care este cuprinsă între data naşterii şi data retrocedării pământului românesc.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, invocând nelegalitatea acesteia.
În motivarea recursului s-a susţinut că strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, este o modalitate de persecuţie etnică, cu condiţia ca persoana respectivă să existe cu capacitate juridică la data strămutării, or intimatul nu poate beneficia de aceste drepturi, întrucât nu era născut.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând actele dosarului, urmează să constate că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Oradea, este legală şi temeinică.
Caracterul reparator al legii a avut în vedere pe toţi membrii de familie, care au avut de suferit aceleaşi persecuţii.
A acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, numai părinţilor, nu şi copiilor născuţi pe durata refugiului, ar însemna să se creeze un regim discriminatoriu între membri aceleiaşi familii, sens pe care legea nu l-a avut în vedere.
De altfel, această interpretare ar fi contrară şi dispoziţiilor referitoare la capacitatea juridică a persoanei, precum şi cele referitoare la domiciliul minorului [art. 100 C. fam.], astfel că recursul de faţă urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 397/CA/2003 – P din 6 octombrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 1593/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1597/2004. Contencios → |
---|