ICCJ. Decizia nr. 1618/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1618/2004
Dosar nr. 4417/2003
Şedinţa publică din 27 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2996/CA/2003, reclamanta B.V., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bihor, a solicitat anularea hotărârii nr. 5472 din 1 august 2003 emisă de pârâtă şi obligarea la recunoaşterea calităţii de beneficiară a prevederilor OG nr. 105/1999, întrucât a dobândit statutul de refugiat, deşi s-a născut în localitatea de refugiu a părinţilor.
Prin sentinţa nr. 395/CA/2003, s-a admis acţiunea, s-a anulat hotărârea nr. 5472 din 1 august 2003 a Casei Judeţene de Pensii Bihor, care a fost obligată să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
Copiii născuţi în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi datorită persecuţiei etnice, au suferit aceleaşi inconveniente.
Împotriva sentinţei a formulat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând-o astfel:
Reclamanta nu era născută la data strămutării părinţilor săi şi ca atare, nu a avut un domiciliu de unde să fie strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, din motive etnice, aşa cum expres şi limitativ prevede art. 1 lit. c) din Legea 189/2000.
La data strămutării, reclamanta nu avea capacitatea de folosinţă.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, menţionând categoriile de beneficiari, nu exclude pe cei născuţi în localitatea unde s-au refugiat părinţii.
Este legal ca de la data naşterii, copiii născuţi în aceste condiţii, să aibă statutul juridic de refugiaţi ai părinţilor, fiind supuşi aceloraşi privaţiuni generate de persecuţia etnică.
De altfel, cetăţenii fiind egali în faţa legii, statul îi ocroteşte în aceeaşi măsură, răspunzând în acest mod şi principiului de echitate.
Faptul că la data strămutării, reclamanta nu avea capacitatea de folosinţă, este irelevant, atâta vreme, cât la acea dată nu era născută.
Constatându-se că nu sunt motive care să ducă la casare, se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 395/CA/2003 – P din 6 octombrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1617/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1621/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
