ICCJ. Decizia nr. 1693/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1693/2004
Dosar nr. 4604/2003
Şedinţa publică din 30 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 aprilie 2003, reclamantul S.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 6737 din 5 aprilie 2003, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu începere de la data de 1 noiembrie 2002.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că drepturile cuvenite în baza Legii nr. 189/2000, i-au fost nelegal acordate cu începere de la data de 1 aprilie 2003, deşi s-a adresat pârâtei cu o primă cerere, la 2 octombrie 2002.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr. 273 din 21 august 2003, prin care a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 6737 din 5 aprilie 2003 şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, de recunoaştere a calităţii reclamantului, de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940 – 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor băneşti de la data de 1 noiembrie 2002.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că cererea reclamantului, înregistrată la 2 octombrie 2002, îndeplinea condiţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi a fost greşit respinsă de pârâtă, care nu a analizat toate dovezile administrate, iar hotărârea de revizuire emisă la 5 aprilie 2003, a stabilit nelegal ca drepturile băneşti să fie acordate în raport cu data înregistrării celei de a-a doua cereri – 28 martie 2003.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a apreciat eronat probele administrate şi a aplicat greşit dispoziţiile Legii nr. 189/2000 şi ale HG nr. 127/2002. În acest sens, recurenta a arătat că hotărârea nr. 3269 din 23 decembrie 2002, prin care a fost respinsă cererea iniţială a intimatului, pentru neconcordanţele de nume existente în actele depuse, nu a fost contestată în termenul prevăzut de lege şi în atare situaţie, prin hotărârea nr. 6737 din 5 aprilie 2003, de admitere a celei de-a doua cereri, drepturile băneşti au fost acordate începând cu luna următoare depunerii cererii, în conformitate cu prevederile art. 5 din HG nr. 127/2002.
Recursul este nefondat şi urmează să fie respins, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit judicios că intimatul S.M. este în drept să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000, cu începere din luna următoare depunerii primei cereri înregistrate sub nr. 3269 din 2 octombrie 2002, întrucât cererea a fost însoţită de înscrisurile doveditoare pentru perioada de persecuţie din motive etnice.
Susţinerea recurentei că această primă cerere nu îndeplinea cerinţele prevăzute de Legea nr. 189/2000, urmează a fi respinsă, întrucât noul act administrativ întocmit la 5 aprilie 2003, pentru recunoaşterea statutului de persoană persecutată din motive etnice, s-a întemeiat pe documentaţia depusă de intimat la data de 2 octombrie 2002.
Din acest punct de vedere se constată că petiţia înregistrată sub nr. 6737 din 28 martie 2003, a fost greşit calificată de recurentă, ca fiind o nouă cerere, dat fiind că potrivit art. 10 din Legea nr. 189/2000, reprezenta o cerere de revizuire a hotărârii nr. 3269 din 2 octombrie 2002.
În consecinţă, hotărârea nr. 6737 din 5 aprilie 2003 are valoarea juridică a deciziei de revizuire prevăzută de textul de lege sus-menţionat şi admiterea cererii intimatului produce efecte de la data reţinută în Decizia a cărei revizuire s-a dispus.
În atare situaţie, apare ca fiind lipsită de relevanţă, susţinerea recurentei că hotărârea nr. 3269 din 2 octombrie 2002 nu a fost contestată în termenul prevăzut de lege, reţinându-se că s-a procedat la revizuirea acestui act administrativ, ca urmare a sesizării adresate de intimat la 28 martie 2003.
Faţă de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 273 din 21 august 2003, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1692/2004. Contencios. Pensie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1701/2004. Contencios. Pensie. Recurs → |
|---|
