ICCJ. Decizia nr. 1687/2004. Contencios. Anulare partiala H.G. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1687/2004
Dosar nr. 3016/2003
Şedinţa publică din 30 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 martie 2003, reclamanta A.N. A.R. - Direcţia Apelor Mureş, a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Administraţiei Publice şi Consiliul Local al comunei Sântana de Mureş, judeţul Mureş, să se dispună anularea parţială a Anexei nr. 81 la HG nr. 964/2002, în sensul de a se constata că bunul înscris la poziţia nr. 59 şi reprezentând construcţii, anexe gospodăreşti, cu teren aferent în suprafaţă de 2,07 ha, identificat în cadastrul comunal Sântana de Mureş, parcela 773, tarlaua 26, aparţine proprietăţii de stat şi i-a fost transmis în administrare, fiind nelegal atestat ca bun din domeniul public al comunei Sântana de Mureş.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin atestarea bunului menţionat ca aparţinând domeniului public al comunei Sântana de Mureş, hotărârea contestată a fost emisă cu încălcarea Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică, vătămând dreptul de administrare a bunului care a fost transmis în patrimoniul său în anul 1993.
În întâmpinările depuse la dosar, pârâţii au invocat excepţiile privind lipsa calităţii procesuale active, neîndeplinirea procedurii prealabile şi tardivitatea acţiunii.
Prin sentinţa nr. 147 din 20 mai 2003, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca inadmisibilă şi a obligat reclamanta să plătească pârâtului Consiliul Local al comunei Sântana de Mureş, cheltuieli de judecată în sumă de 20 milioane lei.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că prin actul administrativ contestat, statul a îndeplinit un act de gestiune, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, act care este exceptat de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs, reclamanta A.N. A.R., prin Direcţia Apelor Mureş, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut că hotărârea atacată este lipsită de temei legal şi a fost pronunţată cu încălcarea Legii nr. 213/1998, care prevede expres în art. 23, posibilitatea de a contesta la instanţele de contencios administrativ, actele de delimitare a domeniului public al statului, judeţelor, comunelor, oraşelor sau al municipiilor. De asemenea, recurenta a arătat că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, dat fiind că HG nr. 964/2002, nu este un act de administrare a patrimoniului şi din însăşi titulatura actului rezultă că are ca obiect, atestarea domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale din judeţul Mureş.
În ultimele două motive de recurs, s-a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de amânare a cauzei formulată la data de 16 mai 2003 de Ministerul Finanţelor Publice şi a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată într-un cuantum superior valorii de inventar a bunului pentru care s-a formulat acţiunea în anulare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei, ca inadmisibilă, reţinând în considerentele hotărârii că actul administrativ contestat este un act de gestiune săvârşit de stat, în calitate de persoană juridică şi pentru administrarea patrimoniului său, act exceptat de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, conform art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990.
Soluţionând cauza prin admiterea acestei excepţii de procedură, instanţa de fond a pronunţat hotărârea, cu încălcarea prevederilor art. 137 C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Dispoziţiile legale sus-menţionate nu au fost respectate în cauză, deoarece la termenul din 20 mai 2003 s-au pus concluzii pe excepţiile privind neîndeplinirea procedurii prealabile şi tardivitatea acţiunii, precum şi pe fondul cauzei, iar prin hotărârea pronunţată la aceeaşi dată, instanţa de fond a soluţionat excepţia de procedură prevăzută în art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, excepţie care nu a fost invocată de pârâţi, prin întâmpinare şi nici în şedinţă publică, nu a fost pusă în discuţia părţilor, încălcându-se astfel principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare.
În consecinţă, Curtea va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă. Faţă de soluţia dată recursului, nu se mai impune a fi examinate susţinerile recurentei privind natura juridică a actului administrativ contestat şi admisibilitatea acţiunii sale faţă de dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 213/1998, susţineri care urmează a fi avute în vedere la rejudecarea pricinii. De asemenea, nu se mai impune a fi examinate criticile referitoare la greşita respingere a cererii de amânare şi la cuantumul cheltuielilor de judecată, întrucât aceste motive de casare au rămas fără obiect prin soluţia de casare a hotărârii atacate şi de trimitere a cauzei, spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N. A.R. – Direcţia Apelor Mureş, împotriva sentinţei civile nr. 147 din 20 mai 2003, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1686/2004. Contencios. Refuz plata despagubiri... | ICCJ. Decizia nr. 1694/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
