ICCJ. Decizia nr. 1683/2004. Contencios. Conflict negativ de competenţă. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1683/2004
Dosar nr. 3815/2004
Şedinţa publică din 29 aprilie 2004
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 39/P, pronunţată la data de 27 ianuarie 2004 în dosarul nr. 9316/CA/2003, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Timiş, secţia civilă, privind judecarea cauzei având ca obiect acţiunea formulată de reclamanta I.D. împotriva Autorităţii Naţionale a Vămilor şi Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că obiectul cauzei îl formează cererea de anulare a deciziilor nr. 1194, nr. 1264 şi nr. 1266/2003, emise de Directorul general al Autorităţii Naţionale a Vămilor, care au avut ca urmare reîncadrarea reclamantei din funcţia de consilier juridic principal, în aceea de consilier juridic asistent.
A motivat Curtea de apel că în raport cu obiectul cauzei, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999, ci ale Codului muncii, fiind vorba de un litigiu de muncă, de competenţa tribunalului, conform prevederilor art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ. şi art. 284 C. muncii.
Prin sentinţa nr. 244/P, pronunţată la data de 26 februarie 2004 în dosarul nr. 1328/C/2003, Tribunalul Timiş, secţia civilă, şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Competenţa de soluţionare a cauzei aparţine curţii de apel, ca instanţă de contencios administrativ.
Este necontestat că prin acţiunea formulată s-a cerut anularea unor acte administrative emise de autorităţi administrative în limitele competenţelor stabilite prin lege, vizând raporturile de funcţie, de serviciu în care se află reclamanta, cu Autoritatea Naţională a Vămilor.
Din prevederile generale ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, modificată şi completată prin Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri şi prevenirea corupţiei, rezultă că litigiile vizând raporturile de funcţie, de serviciu dintre funcţionarii publici şi autorităţile sau instituţiile publice, sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ.
De menţionat că, potrivit prevederilor art. 39 din Metodologia aprobată prin HG nr. 1084/2001, emisă în temeiul art. 61 din Legea nr. 188/1999, chiar şi în cazul evaluării performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici, cel nemulţumit se poate adresa instanţei de contencios administrativ.
Pe de altă parte, având în vedere că actele administrative atacate sunt emise de autorităţi ale administraţiei publice centrale, în conformitate cu prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curtea de apel, ca instanţă de contencios administrativ, este competentă să soluţioneze cauza de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe I.D. şi Autoritatea Naţională a Vămilor, precum şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1679/2004. Contencios. Anulare partiala a... | ICCJ. Decizia nr. 1686/2004. Contencios. Refuz plata despagubiri... → |
|---|
