ICCJ. Decizia nr. 1713/2004. Contencios. Anulare Hotărâre şi decizie de imputare emise de M.I. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1713/2004
Dosar nr. 2164/2003
Şedinţa publică din 4 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 11 decembrie 2002, reclamanta I.F. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul de Interne, solicitând anularea hotărârii nr. 54 din 13 noiembrie 2002 a Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor de pe lângă Ministerul de Interne, a hotărârii nr. 390055 din 7 august 2002 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din Ministerul de Interne şi a deciziei de imputare nr. 204223 din 28 mai 2002, ca fiind netemeinice şi nelegale.
De asemenea, reclamanta a solicitat recunoaşterea dreptului său de a lua cunoştinţă de modalitatea de calcul a sumei imputate, prin prezentarea calculului justificativ al acesteia şi obligarea pârâtului de a-i prezenta în mod defalcat paguba pe care a creat-o Ministerului de Interne, prin luarea în calcul a tuturor sumelor cheltuite cu şcolarizarea sa în perioada 1991 – 1995.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Ordinul Ministerului de Interne nr. II/02332 din 28 februarie 2002, a fost trecută în rezervă la cerere, iar prin procesul-verbal de cercetare administrativă nr. 34292 din 28 mai 2002, s-a reţinut că a provocat Ministerului de Interne, o pagubă de 48.431.159 lei, pentru recuperarea căreia a fost emisă Decizia de imputare nr. 204223 din 28 mai 2002.
Plângerea formulată împotriva deciziei de imputare a fost respinsă prin hotărârea nr. 39055 din 7 august a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor, care a fost menţinută prin hotărârea nr. 54 din 13 noiembrie 2002 a Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor de pe lângă Ministerul de Interne.
Reclamanta a susţinut că actele administrative atacate sunt netemeinice şi nelegale, cuantumul prejudiciului fiind stabilit pe baza unor texte de lege contradictorii. În acest sens, a arătat că potrivit art. 50 din OG nr. 121/1998, evaluarea pagubei se face la data constatării acesteia, costul actualizat al cheltuielilor efectuate de Ministerul de Interne, la data trecerii în rezervă a cadrului militar, constând în sumele efectiv cheltuite pe perioada şcolarizării, actualizate cu indicele de inflaţie. Cu toate acestea, pârâtul a stabilit suma imputată în mod artificial, luând ca bază preţurile aferente lunii aprilie 2002.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 345 din 18 martie 2003, a admis acţiunea şi a anulat actele administrative contestate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă că Decizia de imputare este lovită de nulitate pentru încălcarea prevederilor imperative ale art. 23 alin. (3) din OG 121/1998, iar pe de altă parte, în cauză este incident motivul de nulitate prevăzut de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., reclamanta nefiind citată la soluţionarea cauzei, de către Comisia de jurisdicţie a imputaţilor, a fost pusă în imposibilitate de a prezenta probe şi argumente în susţinerea prestaţiei sale, fiindu-i încălcat dreptul de apărare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul de Interne, în prezent Ministerul Administraţiei şi Internelor, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În motivarea recursului, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., a susţinut, în esenţă următoarele:
- Reclamanta nu a făcut dovada că s-a adresat Ministerului de Interne, cu solicitarea de a lua cunoştinţă de modalitatea de calcul a sumei imputate, iar această instituţie a refuzat să-i pună la dispoziţie datele cerute;
- Decizia de imputare a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor HG nr. 137/1991 şi ale Legii nr. 80/1995, iar reclamanta a fost citată, cu confirmare de primire, la domiciliul pe care l-a indicat, în faţa Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor.
Din examinarea sentinţei atacate, în raport cu motivele de recurs invocate şi normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este întemeiat.
Potrivit prevederilor OG nr. 121/1998, privind răspunderea materială a militarilor, obligarea la plata contravalorii bunurilor şi serviciilor nedatorate, precum şi obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept, se face prin Decizia de imputare sau, după caz, prin angajament de plată.
În cauză, reclamanta I.F.C a semnat la data admiterii în cadrul Academiei de Poliţie Al. Ioan Cuza, potrivit art. 9, angajamentul înregistrat la nr. 5326 din 23 octombrie 1991, prin care se obliga ca după absolvire să îndeplinească serviciul de minim 10 ani în unităţile şi garnizoanele Ministerului de Interne, sub sancţiunea suportării cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării.
Potrivit dispoziţiilor alin. (3) al art. 9 din legea sus-menţionată, în cazul nerespectării angajamentului, absolventul este obligat să restituie cheltuielile de şcolarizare şi întreţinere, ţinându-se seama de timpul servit.
Reclamanta a absolvit Academia de Poliţie şi a lucrat în structurile Ministerului de Interne până la data de 28 februarie 2002, când, la cererea sa, potrivit dispoziţiilor art. 85 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, a fost trecută în rezervă, prin Ordinul nr. II/02332 al ministrului de interne.
În atare situaţie, în sarcina reclamantei a fost reţinută producerea unei pagube în sumă de 48.431.159 lei, pentru recuperarea căreia instituţia recurentă a procedat în mod corect la emiterea deciziei de imputare, potrivit dispoziţiilor art. 22 şi urm. din OG nr. 121/1998.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că cercetarea administrativă a fost efectuată cu respectarea prevederilor imperative ale art. 23 alin. (3) din OG nr. 121/1998, intimata fiind citată de Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor de pe lângă Ministerul de Interne, pentru a fi ascultată în cauză.
În ce priveşte cuantumul cheltuielilor de şcolarizare imputată intimatei-reclamante, se reţine că acesta a fost calculat cu respectarea dispoziţiilor art. 9 din HG 137/1991 şi ale art. 50 din OG 121/1998, aprobată prin Legea nr. 25/1999.
Faţă de cele ce preced, se constată că răspunderea materială reglementată de OG 121/1998, a fost corect angajată în sarcina intimatei-reclamante.
În consecinţă, recursul este întemeiat şi va fi admis, se va modifica sentinţa atacată şi în fond, se va respinge acţiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 345 din 18 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea reclamantei I.F., ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1710/2004. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 1715/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
