ICCJ. Decizia nr. 1710/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1710/2004
Dosar nr. 2000/2003
Şedinţa publică din 30 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 aprilie 2000 şi completată cu cererea depusă la 6 iunie 2000, reclamanta SC F.I. SRL,comuna Chiajna, a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Ilfov, solicitând anularea procesului-verbal nr. 30 din 29 ianuarie 1999, a dispoziţiei nr. 54 din 18 ianuarie 2000 şi a deciziei nr. 596 din 7 aprilie 2000, cu privire la suma de 242.776.724 lei, reprezentând diferenţă de impozit pe profit, cu majorările de întârziere aferente, precum şi obligarea pârâţilor la restituirea sumelor reţinute în baza actelor de control atacate şi la restituirea taxelor de timbru plătite în procedura administrativ-jurisdicţională.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că nu datorează suma stabilită de pârâţi în mod nelegal, pentru că au refuzat să acorde dreptul la deducerea din profitul impozabil a sporului în greutate la animale, omis a se înregistra în contabilitate în decembrie 1997 şi înregistrat în anul 1998.
Prin sentinţa civilă nr. 352 din 20 martie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea, a anulat parţial actele întocmite de pârâţi, a exonerat reclamanta de obligaţia de a plăti suma de 242.776.724 lei şi a obligat pârâţii să restituie reclamantei, sumele de 145.979.213 lei şi 23.976.832 lei reprezentând debitul reţinut în baza titlului executoriu nr. 186 din 18 mai 1999 şi taxele de timbru din procedura administrativ-jurisdicţională.
Recursul declarat împotriva acestei sentinţe de Ministerul Finanţelor a fost admis prin Decizia nr. 929 din 12 martie 2002, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ şi s-a dispus casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă. Prin aceeaşi decizie, a fost respins ca tardiv, recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Ilfov.
Instanţa de recurs a casat hotărârea primei instanţe, reţinând că soluţia de admitere a acţiunii s-a întemeiat numai pe concluziile raportului de expertiză, fără a cuprinde referiri la normele juridice şi la apărările formulate de organele financiare. De asemenea, instanţa de recurs a reţinut că pentru justa soluţionare a litigiului, se impune rejudecarea cauzei pe baza unui probatoriu complet, pentru evitarea oricărei erori în stabilirea adevărului.
Cu cererea formulată la 17 octombrie 2002, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor să-i restituie suma de 145.979.213 lei reţinută în baza titlului executoriu nr. 186 din 18 mai 1999, la valoarea actualizată, în raport cu rata inflaţiei. În completarea probatoriului administrat, reclamanta a depus înscrisuri noi şi a solicitat efectuarea unui supliment la expertiza contabilă şi a unei expertize pentru actualizarea sumei plătite în baza actelor de control încheiate de pârâţi.
În fond după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr. 298 din 6 martie 2003, prin care a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut ca fiind legal datorară de către reclamantă, diferenţa de impozit pe profit, cu majorările de întârziere aferente, întrucât nu s-au prezentat acte din care să rezulte că suma de 442.040.100 lei a fost o cheltuială deductibilă fiscal. Pentru înregistrarea în contabilitate a acestei sume reprezentând „Cheltuieli cu animale şi păsări", instanţa de fond a reţinut că reclamanta a încălcat prevederile HG nr. 704/1993, de aprobare a Regulamentului de aplicare a legii contabilităţii şi că, prin înregistrarea eronată a sumei respective, au fost nelegal diminuate cheltuielile societăţii şi profitul supus impozitării.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs, reclamanta, solicitând casarea hotărârii, în baza art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a înlăturat neîntemeiat probele administrate, inclusiv concluziile expertizei contabile, din care rezultă că înregistrarea în contabilitate a sumei de 442.040.100 lei a fost conformă Legii contabilităţii şi HG nr. 704/1993 şi că suma respectivă reprezintă o cheltuială deductibilă fiscal, fiind folosită pentru întreţinerea animalelor achiziţionate la sfârşitul anului 1997 şi pentru care, facturile şi procesele-verbale au fost întocmite cu întârziere, din cauza vremii nefavorabile. Recurenta a arătat că suma de 442.040.100 lei a fost înregistrată în balanţa contabilă a anului 1998, conform Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 2242/1997 şi a fost avută în vedere la calculul impozitului pe profit pe anul 1998.
În cel de-al doilea motiv de casare, recurenta a arătat că a fost greşit menţinută obligaţia sa de a plăti majorările de întârziere în sumă de 134.092.996 lei, sumă de care trebuia să fie exonerată în baza OUG nr. 68/1999, dat fiind că, până la intrarea în vigoare a acestui act normativ, achitase integral debitul principal în sumă de 108.683.728 lei, în baza titlului executoriu nr. 186/1999.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de casare invocate şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente:
În procesul-verbal nr. 30 din 29 ianuarie 1999, D.G.F.P.C.F.S. a judeţului Ilfov a reţinut că recurenta-reclamantă a înregistrat eronat în contabilitate, pe anul 1998, suma de 442.040.100 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor cu animalele şi considerând că aceste cheltuieli nu sunt deductibile fiscal, a reîntregit profitul impozabil şi a stabilit că la data de 31 octombrie 1998, se datora o diferenţă de impozit pe profit pe anii 1997 - 1998, pentru care au fost calculate majorările de întârziere aferente.
Prin dispoziţia nr. 54 din 18 ianuarie 2000 şi Decizia nr. 596 din 7 aprilie 2000, intimaţii-pârâţi au respins contestaţiile recurentei-reclamante, cu motivarea că suma de 442.040.100 lei nu a fost justificată cu documente financiar-contabile de intrare (facturi de achiziţie a animalelor) şi că, sporul în greutate al animalelor trebuia înregistrat în luna decembrie 1997, în conturile 361 „animale şi păsări" şi 711 „venituri din producţia stocată".
Instanţa de fond a menţinut greşit ca fiind legale, actele administrative sus-menţionate, argumentând soluţia de respingere a acţiunii pe concluziile organelor de control, fără însă a examina apărările recurentei-reclamante şi probele administrate în susţinerea acestora.
Astfel, în hotărârea atacată a fost preluată în mod necritic motivarea din dispoziţia nr. 54 din 18 ianuarie 2000 şi din Decizia nr. 596 din 7 aprilie 2000, că nu au fost prezentate documente justificative pentru suma de 442.040.100 lei, deşi impozitul pe profit a fost recalculat la data controlului pentru erori de înregistrare în contabilitate, şi nu pentru lipsa documentelor financiar-contabile.
Recurenta-reclamantă a depus la dosar, facturile fiscale pentru achiziţionarea de animale în perioada noiembrie – decembrie 1997, iar suma de 442.040.100 lei a reprezentat cheltuielile cu furajarea acestor animale, până la data sacrificării lor, conform procesului-verbal de sacrificare din 31 decembrie 1997.
Sporul în greutate al animalelor realizat până la sacrificare a fost înregistrat în balanţa de la 31 decembrie 1997, dar suma de 442.040.100 lei a fost omisă la înregistrare şi eroarea a fost corectată în baza notei contabile nr. 9 din 30 septembrie 1998, efectuându-se înregistrările necesare în conturile 606 „cheltuieli cu animale şi păsări" şi 361 „animale şi păsări".
În fond după casare, intimaţii-pârâţi nu au contestat situaţia de fapt dovedită cu înscrisurile depuse la dosar şi nici nu au formulat obiecţiuni la concluziile expertizei contabile privind legalitatea înregistrărilor contabile efectuate de recurenta-reclamantă şi reflectarea fidelă în situaţiile financiare ale exerciţiului financiar 1998, atât a cheltuielilor suportate, cât şi a veniturilor obţinute, fără a fi diminuat profitul impozabil datorat în anul respectiv.
În consecinţă, suma de 442.040.100 lei a fost folosită de recurenta-reclamantă pentru obţinerea de venituri şi conform art. 4 din OG nr. 70/1994, republicată, reprezintă o cheltuială deductibilă fiscal, în raport cu care a fost determinat profitul impozabil pe anul 1998 şi s-a plătit impozitul datorat până la data controlului efectuat de D.G.F.P.C.F.S. a judeţului Ilfov.
Din acest punct de vedere, se constată că în procedura administrativ-jurisdicţională şi la judecată în fond după casare, a fost înlăturată fără temei, apărarea recurentei-reclamante privind corectarea omisiunii de înregistrare în contabilitate pe anul 1997, prin includerea veniturilor realizate şi a cheltuielilor aferente în situaţiile financiare din anul următor, în conformitate cu Ordinul nr. 2242 din 22 decembrie 1997, emis de Ministerul Finanţelor pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la încheierea exerciţiului financiar-contabil pe anul 1997, la agenţii economici.
În art. 5 cap. II din Anexa nr. 1 la acest ordin, s-a prevăzut că eventualele erori constatate în contabilitate după aprobarea şi depunerea bilanţului contabil vor fi corectate în anul în care se constată, bilanţurile contabile ale exerciţiilor financiare anterioare nemaiputând fi modificate.
Faţă de această reglementare, adoptată în baza pct. 5 din OG nr. 22/1996, privind actualizarea şi completarea regimului general al contabilităţii şi faţă de împrejurarea necontestată că eroarea de înregistrare a fost corectată în aceeaşi lună în care a şi fost constatată, luna septembrie 1998, instanţa de fond şi-a întemeiat greşit soluţia, pe concluziile intimaţilor-pârâţi privind obligaţia înregistrării sumei de 442.040.100 lei în situaţiile financiare ale anului 1997, care erau deja depuse şi aprobate.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată şi pe fond, va admite acţiunea formulată de recurenta-reclamantă, va anula pct. e şi f din dispoziţia nr. 54 din 18 ianuarie 2000, pct. 1 din Decizia nr. 596 din 7 aprilie 2000 şi va anula parţial procesul-verbal nr. 30 din 29 ianuarie 1999, cu privire la sumele de 108.683.728 lei şi 134.092.996 lei, reprezentând impozit pe profit pe anii 1997 - 1998 şi majorările de întârziere aferente.
Urmare a anulării acestor obligaţii fiscale, intimaţii-pârâţi vor fi obligaţi să restituie recurentei-reclamante, suma de 207.139.508 lei, reprezentând valoarea actualizată la data de 31 decembrie 2002, a debitului în sumă de 145.972.213, reţinut nelegal în baza titlului executoriu nr. 186 din 18 mai 1999.
Intimaţii-pârâţi nu au contestat executarea silită a debitului anterior epuizării căilor de atac împotriva actului de control şi nici valoarea actualizată a despăgubirilor solicitate de recurenta-reclamantă şi stabilită prin raportul de expertiză depus în fond după casare.
Faţă de soluţia dată primului motiv de casare, Curtea constată că nu se mai impune examinarea criticii privind neaplicarea dispoziţiilor legale referitoare la scutirea de la plata majorărilor de întârziere în cazul achitării integrale a debitului principal pentru care au fost calculate.
În baza art. 274 şi 316 C. proc. civ. şi art. 6 din Legea nr. 105/1997, intimaţii-pârâţi vor fi obligaţi să plătească recurentei-reclamante, cheltuielile de judecată, în sumă de 20.971.000 lei (taxe judiciare de timbru, onorarii de avocat şi de expert la instanţa de fond şi în recurs) şi să-i restituie suma de 11.368.451 lei, reprezentând taxele de timbru din procedura administrativă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC F.I. SRL, comuna Chiajna, judeţul Ilfov, împotriva sentinţei civile nr. 298 din 6 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează hotărârea atacată şi pe fond, admite acţiunea formulată de SC F.I. SRL, comuna Chiajna.
Anulează pct. e şi f din dispoziţia nr. 54 din 18 ianuarie 2000, emisă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Ilfov, pct. 1 din Decizia nr. 596 din 7 aprilie 2000, emisă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi anulează parţial procesul-verbal nr. 30 din 29 ianuarie 1999, încheiat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Ilfov, cu privire la sumele de 108.683.728 lei şi 134.092.996 lei, reprezentând impozit pe profit pe anii 1997 - 1998 şi majorările de întârziere aferente.
Obligă pârâţii să restituie reclamantei, suma de 207.139.508 lei, reprezentând valoarea actualizată la data de 31 decembrie 2002, a debitului în sumă de 145.972.213 lei, reţinut nelegal în baza titlului executoriu nr. 186 din 18 mai 1999.
Dispune restituirea către reclamantă, a sumei de 11.368.541 lei, reprezentând taxele de timbru din procedura administrativă.
Obligă pârâţii să plătească reclamantei, cheltuielile de judecată în sumă de 20.971.000 lei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 171/2004. Contencios. Anulare acte vamale.... | ICCJ. Decizia nr. 1713/2004. Contencios. Anulare Hotărâre şi... → |
|---|
