ICCJ. Decizia nr. 1720/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr. 1720/2004

Dosar nr. 4612/2003

Şedinţa publică din 4 mai 2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată la data de 16 iulie 2003, reclamanta C.G. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, să se dispună anularea hotărârii nr. 1374 din 12 iunie 2002, prin care Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, i-a respins cererea de recunoaştere a calităţii de beneficiară a OG nr. 105/1999, ca nelegală.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că părinţii săi s-au refugiat în perioada ianuarie 1941 – martie 1945, în oraşul Petroşani şi că în timpul refugiului lor, s-a născut reclamanta, la data de 3 august 1944, dobândind calitatea de refugiat pe care o aveau şi părinţii săi.

Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1083 din 25 septembrie 2003, a admis acţiunea, a anulat actul administrativ supus controlului jurisdicţional şi a obligat pe pârâtă să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Instanţa a reţinut, în esenţă, că la data naşterii reclamantei, părinţii săi aveau statutul de refugiat, acest statut fiind dobândit şi de către reclamantă.

Dispoziţiile legale aplicabile persoanelor strămutate, respectiv, refugiate, nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la acordarea drepturilor băneşti.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, arătând că nu sunt întrunite cerinţele art. 1 din OG nr. 105/1999, deoarece reclamanta nu putea să fie „strămutată" în localitatea în care s-a născut. S-a susţinut că prima instanţă a ignorat adresa nr. 1516/2002 a Ministerului Justiţiei şi Precizările nr. 1026/2002 a Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Recursul este nefondat.

Curtea de Apel Cluj a stabilit în mod corect că Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, nu-i exclude pe cei născuţi în refugiu, de la beneficiul instituit prin art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, de vreme ce au suportat împreună cu părinţii, aceleaşi privaţiuni datorate strămutării în altă localitate, decât aceea de domiciliu.

Pe de altă parte, adresa Ministerului Justiţiei şi precizările Casei Naţionale de Pensii invocate de recurentă, prin care se restrânge sfera persoanelor îndreptăţite la recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, adaugă la lege şi nu puteau să justifice soluţia adoptată prin hotărârea nr. 1374 din 12 iunie 2002, de respingere a cererii intimatei-reclamante.

Ţinând seama de aceste considerente, precum şi de inexistenţa unor motive de casare de ordine publică, care ar putea fi reţinute din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş împotriva sentinţei civile nr. 1083 din 25 septembrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2004.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1720/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs