ICCJ. Decizia nr. 1726/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1726/2004
Dosar nr. 4619/2003
Şedinţa publică din 4 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 29 august 2003, reclamantul M.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 11068 din 22 iulie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi obligarea pârâtei să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, fiind persoană născută în timpul refugiului părinţilor săi, la data de 28 decembrie 1943, în localitatea Alba Iulia, judeţul Alba.
Prin sentinţa civilă nr. 1236 din 16 octombrie 2003, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea, a anulat actul administrativ supus controlului jurisdicţional şi a obligat pe pârâtă să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, reţinând că reclamantul a dovedit situaţia de refugiaţi ai părinţilor săi, şi că, minor fiind, reclamantul a avut această situaţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, pârâta, susţinând că reclamantul nu are calitate de refugiat, nefiind printre persoanele prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 189/2000 şi ale HG nr. 127/2002. S-a mai precizat că în sentinţă sunt invocate dispoziţiile art. 100 C. fam. şi ale art. 8 şi 14 din Decretul nr. 31/1954, acte normative care nu au legătură cu acţiunea.
Verificând cauza în funcţie de motivele de recurs, formulate în lumina dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că sentinţa este legală şi temeinică.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetăţenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin HG nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, şi cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi în perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecinţe identice, materiale şi morale, vătămătoare, atât asupra părinţilor, cât şi asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuţi înainte sau în timpul refugiului.
Cum reclamantul s-a născut la data de 28 decembrie 1943, în Alba Iulia, localitate în care se refugiaseră părinţii săi, din satul Braisor, comuna Sancrai, Huedin, judeţul Cluj, curtea de apel a apreciat în mod corect că sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 189/2000; aceasta este concludentă cauzei.
Cât priveşte invocarea în considerentele sentinţei, a dispoziţiilor art. 100 C. fam., ale art. 14 alin. (1) şi ale art. 8 din Decretul nr. 31/1954, acte normative în vigoare la data emiterii Legii nr. 189/2000, aceasta nu este concludentă cauzei.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică, în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 1236 din 16 octombrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1725/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1734/2004. Contencios → |
|---|
