ICCJ. Decizia nr. 1722/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1722/2004
Dosar nr. 4614/2003
Şedinţa publică din 4 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 16 iunie 2003, reclamantul I.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 1222 din 30 mai 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind persoană care s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, la data de 8 iulie 1944, în Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 1227 din 16 octombrie 2003, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, acţiunea a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, pârâta, arătând că nu sunt întrunite cerinţele art. 1 din OG nr. 105/1999, deoarece reclamantul nu putea să fie „strămutat" în localitatea în care s-a născut. S-au invocat adresa nr. 11516/2002 a Ministerului Justiţiei şi adresa nr. 1026/2002 a Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului, în lumina dispoziţiilor art. 309 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că sentinţa este legală şi temeinică.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetăţenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin HG nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, şi cele refugiate.
Traiul în refugiu, ca urmare a persecuţiilor de natură etnică, a avut consecinţe identice, materiale şi morale, vătămătoare, atât asupra părinţilor, cât şi asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuţi înainte sau în timpul refugiului părinţilor.
Cum reclamantul s-a născut la data de 8 iulie 1944, în Bucureşti, unde s-au refugiat părinţii săi, Curtea de Apel a apreciat în mod corect că acestuia îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Invocarea de către recurentă a adresei nr. 1516/2002 a Ministerului Justiţiei şi a Precizărilor nr. 1026/2002 a Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, va fi înlăturată. Actele respective reprezintă punctul de vedere al autorităţilor care le-au emis şi nu au caracter normativ.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care pot fi analizate din oficiu în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatului, suma de 460.000 lei, cheltuieli de judecată, conform actelor justificative depuse în acest scop.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş împotriva sentinţei civile nr. 1227 din 16 octombrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă pe recurenta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş să plătească intimatului I.V., suma de 460.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1721/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1725/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
